Tineret Biserica Societate

TINERII ÎN BISERICĂ ŞI SOCIETATE

Societatea actuală românească prezintă tinerei generaţii un model de vieţuire învechit şi de multe ori eronat. Astfel, libertatea rău înţeleasă a făcut ca fiecare să-şi manifeste voinţa şi dorinţa fără a ţine seama şi de dorinţa celui ce se află în apropierea sa. Pentru el libertatea înseamnă a face ceea ce doreşti, fără nici o responsabilitate a faptelor săvârşite.
Un aspect principal care domină sfera de interes a tinerei generaţii este educaţia. Educaţia, astăzi, se află într-un moment de răscruce. Mai mulţi factori au contribuit la deteriorarea permanentă a acesteia. Astfel, aşa cum este stipulat şi în raportul prof. Milea, învaţământul românesc suferă de : programe analitice şi manuale învechite, o slabă remuneraţie a personalului didactic şi nedidactic, cu repercusiuni clare asupra cooptării şi recrutării personalului didactic bine calificat, o lipsă acută a investiţiilor pentru modernizare, o lipsă permanentă a interesului pentru acest domeniu din partea autorităţilor de stat, o discrepanţă între profesori şi elevi mult prea accentuată, etc. Toate acestea au condus la pierderea din importatnţă a sistemului educaţional românesc, precum şi la o analfabetizare acută a unei categorii a populaţiei.

Televiziunile au prezentat în acest sens reportaje cu învaţământul în alte state europene, unde sistemul funcţionează şi unde există interes şi dorinţă pentru o bună educaţie a fiecărui elev şi student. Modelul polonez prezintă ceva ce ne determină să luăm în considerare importanţa religiei în şcoală şi eficienţa lucrului bine dus la îndeplinire. Astfel, Biserica Catolica de aici a reuşit cu ajutorul societăţii şi a statului să statornicească în şcoala un program educaţional coerent, care a făcut ca tânara generaţie să aibă un spectru larg asupra tuturor disciplinelor şi să-şi însuşească ceva din doctrina şi spiritualitatea Bisericii majoritare de aici.
Revenind pe plaiurile mioritice ne întrebăm în mod natural de ce aici, la noi, a existat o aşa de mare dispută referitoare la eliminarea sau nu a icoanelor din şcoli, la introducerea sau nu a disciplinei religie în programa liceală (Nu vrem liceu fără Dumnezeu!)? Oare Ortodoxia nu reprezintă nimic pentru neamul nostru românesc? Este o ruşine să mărturiseşti că esti ortodox?

Toate aceste întrebări pun în lumină un aspect important al creşterii şi dezvoltării societăţii actuale şi al maturizării generaţiei tinere de astăzi. Vorbim aici de desacralizarea vieţii şi de pierderea oricărei legături cu Dumnezeu, cu “piatra cea din capul unghiului” din propria viaţă. Fără implementarea unor valori crestin-ortodoxe în sufletul copiilori şi tinerilor, consider că vom vedea România, în viitorul nu foarte îndepărtat, ca fiind o ţară necreştină, fără frică de Dumnezeu,căci “începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu.”
Referitor la raporturile tinerilor cu societatea actuală vom spune că se observă o marginalizare a acestora. Astfel, lipsa de experienţă, statutul social si cel economic, precum şi vârsta mult prea fragedă determină adulţii să aibă o poziţie refractară referitor la proiectele, visele şi dorinţele tinerilor. O bună parte dintre cei aflaţi acum la maturitate uită faptul că şi ei la rândul lor au fost tineri, ca societatea de atunci nu le-a acordat un credit prea mare şi ca şi atunci, şi acum, a existat şi există teribilismul vârstei tinere care poate fi temperat şi controlat prin vigilenţa şi înţelepciunea lor.

În familie situaţia tinerilor este alta. Marca educaţiei unui tânăr este vizibilă dupa cei şapte ani de acasă. În familie, ca şi în societate, copiii imită şi săvârşesc aceleaşi greşeli ca cele săvârşite de părinţii lor, cărora de cele mai multe ori, ei le-au căzut victime. Un caz deja generalizat astazi îl constituie totala lipsă de  preocupare şi a timpului alocat copiilor şi familiei de unii dintre părinţi.

Problemele de serviciu, greutatea subzistenţei zilnice, dorinţa de afirmare şi de prosperitate au determinat din partea multor părinţi o ignorare a îndatoririlor familiare. Cei care suferă cel mai mult în acest climat sunt copiii. Ei ştiu că banii şi cadourile nu rezolvă problemele sufleteşti şi tragedia însingurării de părinţii lor.

De aceea traiul decent, aşa cum el ar trebui să fie, în urma unor astfel de sacrificii, devine un adevărat chin care îşi va dezvălui rezultatele peste ceva timp, atunci când cei care sunt acum copii sau tineri devin maturi. Traumele izolării şi lipsei dragostei paterne nu pot fi eliminate foarte uşor.

O altă tragedie a societăţii româneşti actuale o reprezintă plecarea unui părinte sau a ambilor părinţi în străinătate, la muncă, şi transferarea drepturilor parentale bunicilor, care de cele mai multe ori nu mai pot oferi nimic nepoţilor lor. Lipsa părinţilor coroborată cu bunastarea financiară primită acum determină în foarte multe cazuri numai intervenţia proniatoare a lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale face ca acesti copii să păstreze limita conduitei morale.

În vechime preotul avea un rol foarte important. Atunci cand înte doi creştini se crea o stare de animozitate  (conflict) sau cand un copil sau un tânăr era foarte aproape de a gresi,  cu consecinţe directe pentru el şi cei din apropierea sa, preotul intervenea şi făcea posibilă o reglementare a stării morale ale celor ce se aflau in dilemă.
Astăzi, datorită secularizării şi celor cincizeci de ani de educatie ateistă, mulţi dintre tineri, chiar dacă se declară ortodocsi nu se bucură deplin de puterea pe care Sfânta Biserică o pune la îndemana credincioşilor prin slujbele şi Tainele ei.
Mijloacele pe care Biserica le deţine pentru îndreptarea şi modelarea tinerei generaţii îşi găsesc rădăcinile în Sfânta Scriptură, în viaţa, învătătura şi activitatea Mântuitorului Hristos. În conversaţia Acestuia cu tânărul bogat, Mântuitorul după ce îl îndeamnă să păzească poruncile, îi spune să vândă şi averea şi să-L urmeze necondiţionat. Aici este piatra de poticnire pentru tânăr şi nu numai.

Într-un alt episod Mântuitorul atrage atenţia Sfinţilor Apostoli: “Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi ! Căci dacă nu veţi fi asemnea acestora nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu”. Nevinovăţia şi curăţia sufletească este pentru toate celelalte categorii de vârstă un imbold şi model.
Într-una din parabolele Mântuitorului Hristos (parabola fiului risipitor), cel care şi-a risipit averea sa, darul primit de la Dumnezeu, cu desfrânatele şi cu petrecerile, se întoarce la tatal său, care îl primeşte cu braţele deschise. Dumnezeu primeşte orice păcătos cu braţele deschise, cu condiţia ca acesta să facă act de pocăinţă sinceră şi să nu mai repete greşeala săvârşită anterior.
Este adevărat că amintirea păcatului în suflet durează şi cel care a păcătuit, chiar dacă s-a îndreptat, va trebui să lupte foarte mult contra ispitei acestei amintiri, dar aceasta luptă aduce cu sine şi întărirea în credinţă şi biruirea ispitelor.
De aceea Biserica încearca implicarea tinerilor în slujirea lui Dumnezeu, prin participarea la slujbele şi lucrările sale, în credinţă si iubire, răspunzând prompt la toate cererile şi problemele cu care aceştia se confruntă. Îndemnul Mântuitorului “cere şi ţi se va da; caută şi vei afla; bate şi ţi se va deschide!”, este pentru fiecare tânăr un mod perpetuu de cautare al lui Dumnezeu, în Biserica Sa. Păstorul cel bun caută oaia cea pierdută de la turma sa, venind în întâmpinarea tuturor celor care caută ajutorul Său divin.“Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor ci cei bolnavi”.
Alinul păcatelor şi viciilor, tămăduirea rănilor este picurat de Mântuitorul Iisus Hristos în sufletul pustiit atunci când nicăieri în altă parte nu se gaseşte ceva sau cineva demn să întindă o mână de ajutor. În izolarea şi refuzul tânărului de a mai primi şi a mai privi către lumea aceasta ignorantă, răspunsurile nu pot veni decât de la Dumnezeu, prin Biserică.
În Taina Spovedaniei tânărul se eliberează de povara păcatelor şi primeşte iertarea şi sfatul cel bun. În urma mărturisirii făcute tânărul primeşte dezlegare din partea duhovnicului de a se împărtăşi cu Sfânta Împărtăşanie, în cadrul Sfintei Liturghii. Hristos este primit in casa curată şi luminoasă a sufletelor noastre.
Prin Taina Sfântului Maslu preoţii Bisericii invocă ajutorul divin pentru curăţirea sufletelor, spre vindecare sufletească şi trupească. În Taina Căsătoriei, tinerii care vin înaintea lui Dumnezeu se leagă prin jurământ pe Sfânta Evanghelie şi pe Sfânta Cruce că vor păzi curăţia acestei taine şi că “ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă”. Mai mult decât atât, ei primesc binecuvântarea lui Dumnezeu care vine şi se revarsă peste familia nou întemeiată. În felul acesta tinerii, spuneau Sfinţii Părinţi – Sfântul Ioan Gură de Aur mai ales – îşi păzeau podoaba curaţiei lor neîntinată de plata păcatului şi a morţii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s