Sănătatea ta

SPALĂ-TE PE MÂINI[1]

DE CE TREBUIE SĂ NE SPĂLĂM PE MÂINI?

Mâinile reprezintă ce mai expusă parte a corpului la germeni care pot produce îmbolnăviri (bacterii, virusuri, paraziţi). În timpul unei zile, atingem foarte multe obiecte (haine, telefon, tastatura computerului, rechizitele şcolare, jucăriile, toaleta şi altele) şi efectuăm diferite activităţi care, chiar dacă nu murdăresc mâinile, le pot contamina. Prin atingerea gurii, nasului, ochilor sau alimentelor, aceşti germeni ajung în organism.

Prin mâinile murdare se pot transmite:

  • BOLI DIGESTIVE (boală diareică, hepatita A, parazitoze, holera şi dizenzeria)
  • BOLI ALE APARATULUI RESPIRATOR (de la simpla răceală la boli grave ca pneumonia, gripa, meningita, etc.)
  • INFECŢII ŞI ALTE BOLI ALE PIELII
  • INFECŢII ALE OCHILOR

Spălatul mâinilor reprezintă cea mai eficientă cale de a preveni şi stopa răspândirea germenilor.

CÂND TREBUIE SĂ NE SPĂLĂM PE MÂINI?

1.      Înainte de:

  • a mânca,
  • a atinge faţa, gura, ochii, nasul,
  • a lua medicamente

2.      După ce:

  • am fost la toaletă
  • am atins obiecte murdare
  • ne-am jucat afară
    • am strănutat s-au tuşit în palme
    • am atins sau ne-am jucat cu animale
    • am înotat în bazin sau într-o apă folosită de mai multe persoane

3. Când:

  • mâinile sunt murdare
  • am ajuns acasă sau la şcoală

 

Când un membru al familiei tale are o răceală, spălarea frecventă a mâinilor poate ajuta la reducerea răspândirii infecţiei în casă.

ŞTIAI CĂ?

 

Ø  Într-un centimetru pătrat de piele se găsesc 8.000.000 bacterii?

Ø  La temperatura camerei, numărul de bacterii se dublează la fiecare 15 minute.

Ø  Spălarea mâinilor este mai eficientă atunci când se foloseşte săpun, deoarece săpunul înlătură mai uşor substanţele grase secretate de piele şi murdăria care favorizează înmulţirea bacteriilor?

Ø  Simpla spălare cu apă poate reduce la jumătate numărul îmbolnăvirilor prin boli diareice şi poate salva cel puţin un milion de vieţi?

Ø  Mai multe de 3,5 milioane de copii până în 5 ani, din întreaga lume, mor în fiecare an prin boli diareice şi  infecţii acute ale călor respiratoii, boli care pot fi prevenite prin spălarea mâinilor?


[1] Spală-te pe mâini, program iniţiat de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării

Cat de sanatoasa este apa minerala sau plata pe care o bem zilnic? (sursă)

Un studiu realizat de trei cercetatori stiintifici de la Facultatea de Stiinta Mediului din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca, realizat in anul 2008, ne da indicii despre calitatea apelor potabile si minerale din Romania .

Studiul a fost realizat de Cristina Rosu, Andrei Vlaicu si Simona Boita si si-a propus sa raspunda la intrebarea: Care apa este mai sanatoasa si propice consumului zilnic – apa minerala, apa plata sau apa de izvor?
Pe plan mondial sunt preocupari similare in evaluarea continutului de minerale din apele imbuteliate in Suedia, Canada, India, Turcia, Romania, SUA, dar cele mai mari cantitati de ape minerale vandute in lume provin din Italia si Franta,tari care in care legislatia privind calitatea apelor este mai stricta decat in Romania. Scopul acestui studiu a fost de a evalua calitatea chimica a.apelor imbuteliate existente pe piata de retail din Romania si compararea lor eu apa potabila de la retea si apele de izvor. Studiul cercetatorilor clujeni ne da indicii asupra calitatii apelor romanesti si a posibilitatilor de export pentru apele minerale, plate si carbogazoase romanesti.
In acest scop, s-au studiat 30 de marci diferite de ape imbuteliate existente pe piata de retail din Romania (25 romanesti si 5 straine). Au fast prelevate probe de apa potabila din reteaua de alimentare din municipiul Cluj-Napoca si din municipiul Zalau , o  proba de apa de izvor natural din Cluj si doua probe de apa de izvor natural din municipiul Blaj si Zalau. Probele au fost analizate cu ajutorul multiparametrlui WTWinolab 720 si s-au determinat parametrii fizici ai apelor, care au fost comparati apoi cu standardul apei potabile din Romania si cel din Uniunea Europeana. Cu ajutorul aparatului RQ flex 10 Meck s-au determinat concentractiile ionilor de calciu, magneziu, sodium, clorura si sulfat din cele 35 de probe analizate.
Apoi s-a stabilit compatibilitatea lor cu legislata apelor potabile din Romania, reglementata de Lege.458 /2002 si completata de Legea 311/2004. Conform acestor legi:
Concentratia maxima admisa (CMA) pentru sulfat este 250mg/L, pentru clorura 250mg/L, pentru sodium 200 mg/L, pentru ionii de calciu 100 mg/l si pentru ionii de magneziu 50mg/L. In cazuri exceptionale, pentru anumite ape minerale forte, se admit concentratii maxime exceptionale (CMAE) de sulfati maxim 400 mg/L, calciu maxim 180mg/L si magneziu maxim 80mg/L.
Cele 36 de probe analizate au fost: Borsec apa plata si carbogazoasa, Bucovina apa plata si carbogazoasa, Poiana Negri natural carbogazoasa si carbogazoasa, Carpatina Forte si Light, Izvorul Minunilor Stana de Vale si Izvorul Minunilor plata, Roua Muntilor carbogazoasa si plata, Dorna carbogazoasa si plata, Tusnad albastru, izvorul nou (Izvorul Zanelor) si Tusnad verde, Raraul naturala carbogazoasa, Biborteni Forte(mov) si lejera(verde); Zizin, Talea, Sport Calipso plata, Lipova naturala, Saint Amand, Vera Aqua, Evian, Vittel, Perrier, apa de izvor din municipiul Cluj Napoca zona Cora, apa de izvor din Zalau – Izvorul Crasnei, apa de izvor din municipiul Blaj, apa potabila de la retelele municipiului Cluj Napoca si Zalau.
Rezultatele obtinute arata ca doar 26 de probe din cele 35 analizate respecta in linii mari legislatia, adica 74,28 % din probe. Apele carbogazoase Borsec, Poiana Negri ambele probe, Bucovina carbogazoasa, Dorna carbogazoasa, Tusnad albastru si verde si Biborteni forte au pH 5,5, adica sub limita minima admisa de legislatia in vigoare.
Apa minerala Tusnad verde si albastra au indicele de conductivitate electrica peste limita maxima admisa, chiar si in cazuri exceptionale (2500 uS/cm).
Apele minerale carbogazoase Tusnad verde si albastra, Borsec, Poiana Negri ambele probe, Dorna carbogazoasa, Biborteni forte si lejera au o concentratie prea mare de ioni de calciu, peste limita maxima admisa in cazuri exceptionale (180mg/L).
Apa minerala carbogazoasa Borsec, cele doua probe de apa Biborteni si probele de Tusnad verde si albastra, depasesc concentratia maxima admisa exceptional pentru ionii de magneziu(contin mai mult de 80mg/L).
Concentratia maxima de sodium a fost depasita, de asemena, de catre patru probe: Biborteni forte si lejera, Poiana Negri carbogazoasa si natural carbogazoasa, care contin mai mult de 200mg/L, asa cum este prevezut de legislatia in vigoare.
Concentratia ionilor de clorura si sulfati a fost respectata de toate probele de apa analizate de cercetatorii clujeni.  In raportul prezentat de echipa Universitatii din Cluj, se arata ca doar 15 din cele 35 de probe analizate respecta integral, toate normele legislative in vigoare.
In concluzie, o apa ideala de consum zilnic trebuie sa fie necarbogazoasa, bogata in ioni de calciu si magneziu, dar saraca in sodiu, cloruri, nitrati si sulfati si doar o parte dintre apele plate, minerale si carbogazoase comercializate in Romania respecta aceste standarde de calitate . Ele sunt: Borsec apa plata, Carpatina Forte si Light, Roua Muntilor carbogazoasa si plata, Dorna plata, Perla Harghitei minerala, Zizin, Sport Calipso apa plata, Lipova naturala, Vera Aqua, Evian, Vittel si Perrier.
Doar 26 de probe din 35 analizate respectau legislatia apei potabile pentru parametrul pH, adica74,28 % dintre probele analizate. Toate probele care aveau pH prea acid erau carbogazoase sau natural carbogazoase. La parametrul conductivitate electrica, alte 6% dintre probele analizate au picat testul. Concentratia cationilor de calciu si magneziu era prea mic in 8 dintre cele 35 de probe studiate, iar patru probe aveau o concentratie prea ridicata de sodiu (Na +)
Analizand continutul de minerale ale celor 35 probe de ape, cercetatorii au constatat ca datele inscrise de producatori pe etichete  sunt corecte. Din pacate, cumparatorii nu cunosc legislatia in vigoare si majoritatea nu citesc buletinul chimic inscris pe etichete. Consumul regulat de ape minerale carbogazoase cu continut prea ridicat de sodium, calciu si magneziu sau cu un pH impropriu, pot conduce in timp la imbolnavirea rinichilor, stomacului si ficatului si la agravarea bolilor cardio-vasculare.  Aceste sortimente de ape minerale forte imbuteliate nu sunt recomandate pentru consum regulat sau indelungat: Biborteni, Borsec, Tusnad, Dorna, Poiana Negri, Izvorul Minunilor.
Apa potabila de la reteaua municipiilor Cluj, Zalau si Blaj respecta in linii mari normativul standard privind calitatea apei.
Ca urmare a acestui studiu, cercetatorii clujeni au propus standardizarea de catre toti producatorii de ape imbuteliate din Rornania, a unei culori pentru capac, in functie de gradul de mineralizare al apei imbuteliate, astfel incat consumatorii sa inteleaga mai bine ce cumpara din magazine si efectele apei minerale pe care o consuma asupra starii lor de sanatate.
S-a propus urmatorul standard:
– pentru apele cu continut redus de minerale, ape plate, un capac de culoare alba;
– pentru apele cu un continut mediu de minerale, ape de izvor, un capac de culoare albastra;
– pentru apele minerale carbogazoase naturale un capac de culoare verde;
– pentru apele minerale imbogatite sau forte, ape minerale medicinale, un capac de culoare mov.
Normele de standardizare se refera in special la apele care au un continut ridicat de azotati  si nitriti. In concluzie,apa ideala de consum.zilnic ar trebui sa fie necarbogazoasa, bogata in calciu si magneziu, dar saraca in sodiu, cloruri si sulfati. Probele de apa comercializate in Romania sau care provin de la retea sau din surse naturale, respecta normele privind continutul de azotiti si azotati doar in proportie de 50% Se recomanda schimbarea periodica a sortimentelor de ape plate si minerale consumate si citirea cu atentie a tabloului chimic de pe eticheta produsului. Este contraindicat consumul regulat de apa minerala carbogazoasa cu continut ridicat de sodium pentru toate persoanele care sufera de afectiuni cardio-vasculare. De asemenea, este contraindicate consumul regulat de apa minerala carbogazoasa pentru persoanele care sufera de boli ale  rinichilor. Este interzis consumul de apa potabila de la izvoare si fantani pentru care nu s-a facut o analiza a calitatii apei si nu exista exista un  bulletin chimic si un aviz favorabil de consum.
Unele companii din Romania care imbulteliaza ape plate si minerale s-au aliniat deja la noile norme de standardizare propuse de cercetatorii clujeni, iar culorile capacelor pot ajuta consumatorii sa aleaga in cunostinta de cauza apa pe care o cumpara din rafturile magazinelor.
In acelasi timp, este foarte important sa informam consumatorii asupra acestui studiu si sa-i ajutam sa bea apa sanatoasa, calitativ superioara si sa aleaga din rafturile magazinelor in cunostinta de cauza.

BIBLIOGRAFIE:
1. Feru A, 2004, Bottled mineral waters in Romania, Enviromental Geology
2. Rosu C, Costin D. 2008, Concentratia ionilor anorganici in apele imbuteliate de pe piata de retail din Romania
3. www.mmediu.ro/legislatie

4. Garzon, Eisenberg 1998, Variation in the mineral content of commercially available bottled waters. Implication for health and disease
5. Rosborg, Gerrardson, Olson, 2005, Concentration on inorganic elements in bottled waters  on the Swedish market, Enviromental Geochemistry and Health
6. International Journal of Life Quality and Enviromental Health Research, USA, 2009
Data: 31.10.2009 / Sursa: Simona Botezan – corespondent SUA

 

==========

Secretele industriei cărnii: chimicalele din salamuri

Nu mai puteti spune ca n-ati stiut!

Secretele industriei cărnii: chimicalele din salamuri

Aditivii sintetici din semipreparatele din carne rămân în organism chiar şi zece ani, pentru că tubul digestiv nu le poate digera. Consumul anual de mezeluri în România este de aproximativ zece kilograme pe cap de locuitor, ceea ce înseamnă că, în fiecare zi, un român mănâncă cam 28-30 de grame de produse din carne.

Anul trecut, media ţărilor europene mergea către aproape 100 de grame consumate zilnic. Totuşi, diferenţa este dată de calitatea semipreparatelor româneşti din carne, care este printre cele mai slabe din Europa, asta şi pentru că românii nu se arată preocupaţi de ce pun în farfurie.
Slănină multă şi injecţii cu apă

În unităţile de producţie mari şi în abatoarele tehnologizate, sacrificările de animale sunt rare. După tranşare, 80% din carne se foloseşte pentru specialităţi, iar restul intră în producţia salamurilor, a cârnaţilor, parizerului şi a crenvurştilor.

Cantităţile sunt ajustate cu multă slănină tare, dar şi cu soia sau alte grăsimi hidrogenate. Malaxarea se face într-un recipient mare de metal, în care se pun la tocat carnea, apoi slănina şi şoriciul. Din saci de rafie se adaugă făina de soia, şi, potrivit fiecărui reţetar, se adaugă aditivi sintetici şi coloranţi. Omogenizarea se face în câteva minute, iar pasta prinde gust şi aspect de carne. Ambalarea se face în membrane de plastic, care, uneori, ajung să coste mai mult decât compoziţia produsului.

De cealaltă parte, produsele „premium”, ca pastrama, muşchiul sau cotletul, sunt injectate cu saramură şi fosfaţi, compuşii care reţin cea mai multă apă.

Injectarea se face cu o maşină specială cu ac, iar vidarea maschează că produsul e umplut cu apă. Saramura, care trage foarte mult din greutatea produsului, are ca efecte secundare hipertensiunea arterială şi diabetul.

E-urile sunt importate şi, în cele mai multe cazuri, condimentele precum ceapa sau usturoiul sunt prafuri obţiunite prin deshidratare.

Departe de „mâncatul sănătos”

Gheorghe Mencinicopschi, directorul Insitutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti, spune că absolut toate produsele din magazine, mai puţin cele „eco”, sunt pline de chimicale.

Cel mai mult, însă, atrage atenţia asupra intoxicării cu reclame: „Mezelurile şi sănătatea n-au nimic în comun. Copiii n-ar trebui să consume niciun gram. De aceea, publicitatea este agresivă pe segmentul celor mici”.

Chiar dacă au fost siliţi de legi să treacă pe etichete toate componentele reţetei, producătorii din România se feresc să dezvăluie cantităţile adevărate de carne dintr-un produs.

Dintr-o listă de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este carne. Restul sunt fosfaţi, nitriţi, nitraţi, arome sintetice şi coloranţi, multă sare şi multă apă.

Medicii spun că efectele acestor aditivi nu apar de pe o zi pe alta. În schimb, pe timp îndelungat, efectele sunt dezastruoase. „Românii s-au obişnuit să cumpere apă la la preţ de carne. În ultima vreme, au apărut tot soiul de aditivi care n-au fost testaţi toxicologic, dar pe care producătorii au început să-i folosească intens. Dintre cei mai periculoşi sunt fosfaţii, care, în exces, împiedică fixarea calciului în oase. Imaginaţi-vă ce înseamnă asta pentru copii”, spune Gheorghe Mencinicopschi.

SCUMP. 80% din carnea tranşată merge pentru specialităţi, ca pastrama şi cotletul
Etichetele fără valoare

Specialistul în sănătate alimentară atrage atenţia că potenţiatorii de aromă, care se regăsesc chiar şi în specialităţile mai scumpe din carne, provoacă un apetit ridicat şi dau de pendenţă: „Glutamatul monosodic dă un gust foarte bun. Stimulează pofta şi te face să mănânci încontinuu. Efectul nu-i imediat, dar mâncând şi mâncând, duce la obezitate”.

Din lista lungă de compuşi chimici alimentari, coloranţii sunt bombe pentru organism. „Roşul carmin se extrage dintr-o insectă. În procesul chimic de extracţie, se foloseşte aluminiul. Consumul distruge celulele nervoase şi riscul cel mai mare îl reprezintă Alzhaimerul”, explică Gheorghe Mencinicopschi.

Aspectul de „delicios” al mezelurilor este dat, în mare parte, de făina de soia sau de amidonul de cartofi, care au chiar 40% din compoziţia unui parizer ieftin sau a unui salam.

„Soia în stare pură, nemodificată genetic, a ajuns să fie cel mai sănătos ingredient dintr-un salam. Amidonul, în schimb, chiar n-are ce căuta într-un produs din carne. Pentru că nu vor să fie scrupuloşi, producătorii promit să-l treacă pe lista ingredientelor”, spune Mencinicopschi.

AMENINŢĂRI

Bolile care ne urmăresc

Fosfaţii din mezeluri împiedică fixarea calciului în oase. Afectează creşterea copiilor, iar în 20 de ani, femeile vor suferi de osteoporoză. Bărbaţii vor scădea la bătrâneţe mai repede în înălţime şi, în multe cazuri, vor fi obezi..

Semipreparatele mai conţin gume de omogenizare, care, pe lângă faptul că reţin apă, au rolul de a omogeniza.

„Nu pot fi digerate de tubul digestiv, decât în zece ani. Efectul imediat este apariţia gastritelor şi a ulcerelor, dar şi a celei mai urâte forme de cancer – cel colonorectal”, spune Mencinicopschi.

44% CARNE

Cârnaţi Cabanos

Conţine: carne de porc inferoară – cu slănină şi şorici – 44%, carne de vită – 16%, faină de soia – 40%. Se adaugă usturoi, condiment universal, coriandru şi agent de afumare.

Aditivi: stabilizatori: (polifosfat de potasiu, caragenan), antioxidant (acid ascorbic), potenţiator de gust, glutamat monosodic (aditiv care provoacă apetit mare şi dependenţă), zaharuri – dextroză, lactoză, colorant natural: carmin, conservant – nitrit de sodiu si nitrat de potasiu.

Pentru omogenizare se mai folosesc grăsimile vegetale. Se ambalează în intestine subţiri de oaie. Se lasă la fiert 20 de minute, la 75 de grade C. Zvântarea se face într-o cameră frigorifică, timp de 2-3 ore.


60% CARNE

Cârnaţi de porc

Conţine: carne de porc 60%, cu slănină şi şorici, proteină vegetală din soia nemodificată genetic, apă 20%, sare, condimente şi arome naturale, stabilizatori (di-polifosfat de sodiu şi potasiu), antioxidanţi (acid ascorbic, izoascorbat de sodiu), nitrit de sodiu, potenţiator de gust (glutamat monosodic), zaharuri (lactoză, dextroză), colorant natural – carmin, conservanţi: nitrit de sodiu şi nitrat de potasiu.

Nitritul de sodiu previne creşterea bacteriei ce cauzează botulismul, măreşte timpul de valabilitate al produsului, stabilizează culoarea roşie a cărnurilor procesate şi dă o aromă specifică.

60% CARNE

Cotlet de porc

Conţine: cotlet de porc, un strat de slănină de 0,5–1 centimetri. Carnea, tăiată şuviţe, se injectează cu saramură 20%- 40%. Injectarea se face manual sau cu o maşină specială cu ac.

Se pune apoi într-un sos condimentat cu usturoi, boia de ardei, piper şi coriandru, unde se lasă timp de mai multe ore. În sos se mai adaugă antioxidanţi, potenţiatori de gust.

Se lasă şase zile la rece, apoi se afumă industrial.. 14 porţii de mezeluri pe lună cresc cu 78% riscul apariţiei unei forme de boală pulmonară obstructivă cronică, care este foarte gravă.

Afecţiunea reprezintă una dintre primele cinci cauze de deces în Vest. Se manifestă prin scăderea capacităţii organismului de a menţine o concentraţie normală de oxigen în sânge.

62% CARNE

Lebărwurst

Conţine: carnea capului de porc în proporţie de 62%, slănină tare 7%, organe – inimă, rinichi, splină 15%, ficat 16%. Se adaugă supa de la fierberea capului, mixul de condimente, ceapă fiartă, zahăr şi sare. În malaxor se adaugă aditivii – colorantul alimentar – carmin, antioxidanţi, amidon de cartofi.

Compoziţia se ambalează în membrane sintetice şi se fierbe la 75 de grade C.

Un lebărwurst „tradiţional” trebuie să conţină mai puţin de şase grame de sare la 100 de grame de produs şi, în principiu, să aibă cel mult trei aiditivi sintetici, iar termenul de valabilitate să nu depăşească zece zile.

Un produs mai puţin conservat îşi schimbă culoarea la deschiderea ambalajului.

80% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI

Parizer de porc

Conţine: 80% slănină şi şorici de porc, 10% carne de pasăre dezosată mecanic (în care intră oase măcinate), faină de soia, proteină vegetală, amidon, condimente – sare, usturoi, coriandru, boia de ardei, potenţiatori de gust, coloranţi (carmin).

După amestecare, compoziţia se fierbe timp de 20 de minute în apă, la 75 de grade C. Din cauza amidonului şi a fibrelor din soia, conferă starea de saţietate.

În schimb, este greu de digerat. Carnea dezosată mecanic este pasta rezultată din dezosarea carcaselor de pasăre, care este prelucrată cu utilaje speciale.. Această pastă poate conţine şi resturi de piele, chiar şi oase.

60% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI

Salam de vară

Conţine: 60% slănină şi şorici, 17% carne de calitate inferioară – adică ceea ce se poate prelucra din picioare, gât – mix de condimente – sare, boia, piper sau extract de condimente – aditivi care imită gusturile condimentelor, făină de soia 20%, antioxidanţi, colorant – carmin, glutamat de sodiu (E 261), nitriţi, nitraţi, pastă de usturoi, zahăr.

Toate acestea se amestecă în malaxoare, apoi se ambalează în membrane artificiale (de plastic), se zvântă şi se afumă industrial într-o cameră unde, teoretic, ar trebui să stea cel puţin patru-cinci zile.

În alte cazuri, se adaugă agent de afumare.

40% SARAMURĂ

Pastramă

Conţine: carne dezosată de la pulpă, spată şi muşchiul de pe spate.

Se taie în şuviţe, se sărează, după care se trece printr-un sos condimentat cu praf de ceapă şi de usturoi, antioxidanţi, coloranţi, agenţi de afumare şi potenţiatori de gust.

Carnea stă în sos timp de trei până la cinci zile, apoi se scoate şi se leagă cu sfoară. Se injectează cu o soluţie de saramură de 20-40%, apoi se ambalează în pungi de plastic, în vid.

Afumarea se face cu fum lichid, care conţine cele mai cancerigene hidrocarburi – cele policiclice aromate.

70% SLĂNINĂ ŞI ŞORICI

Şuncă de porc

Proporţiile de carne diferă în funcţie de reţetă.. Şunca ţărănească conţine: 70% carne procesată mecanic (are în compoziţie slănină, urme de oase, şorici) – proteine din soia, toată gama de antioxidanţi, colorant – carmin.

Carnea se injectează cu o soluţie de saramură, apoi trece în malaxoare de trei ori..

Prima malaxare se face la o oră după injectarea cu saramură, a doua la 24 de ore după depozitarea la frig şi încă o dată la 48 de ore după maturare.

Apoi, compoziţia se pune în forme metalice care se ţin la un tratament termic de 75 de grade Celsius. După răcire, formele se ambalează în pungi de plastic, în vid.

Sursa: evz.ro

=========================================================================

MIEREA

Conţine vitamine, dintre care mai importante sunt cele din complexul B şi, în cantităţi ceva mai mici, vitaminele C, A, D şi K.

  • Mineralele, prezente într-o formă uşor asimilabilă, sunt foarte numeroase şi variază în funcţie de tipul de miere: potasiu, calciu, magneziu, fosfor, la care se adaugă cantităţi extrem de mici de seleniu, crom şi iod.
  • Are acizi organici (ajută în procesul de digestie şi aimilare), enzime (stimulează procesele de sinteză a vitaminelor în organism, ajută la metabolismul grăsimilor şi al proteinelor ori favorizează neutralizarea unor toxine).

Categoriile de miere:

  • De mână: provine de pe frunzele de fag, frasin şi stejar. Are proprietăţi laxative mult mai puternice decât celelalte tipuri de miere şi efect anti inflamator asupra tubului digestiv; favorizează eliminarea toxinelor din corp. Are o culoare închisă, asemănătoare melasei.
  • De tei: este recunoscută drept calmant psihic, somnifer, anafrodiziac. Are culoare aurie şi cea mai plăcută aromă.
  • De floarea-soarelui: Este un tonic general, energizant, stimuleaza imunitatea.
  • De salcâm: Este foarte bogată în fructoză. Are, ca şi cea de tei, proprietăţi relaxante psihice. Foarte bun calmant gastric, stimulent pentru activitatea cardiacă.
  • De brad şi de alte conifere: Este mai rară, deci mai scumpă. Are proprietăţi excepţionale asupra plămânilor şi sistemului respirator, beneficiind de proprietăţi antiinfecţioase, expectorante, antitusive şi, atunci când este consumată cu tot cu fagure, bronhodilatatoare.
  • De zmeură: Are o culoare albicioasă şi aromă de fructe de pădure. Reglează activitatea ovarelor, este reîntineritoare, previne apariţia unor afecţiuni ca osteoporoza şi sclerodermia.
  • De mentă: Este un eficient atitusiv, bronhodilatator, calmant gastric, analgezic, antispastic. Uşurează digestia, combate balonarea.
  • De trifoi: Are acţiune diuretică foarte bună, ajutând la eliminarea apei în exces din ţesuturi şi, de asemenea, estrogenă (contribuie la fixarea calciului în oase), iar la femei favorizează accentuarea caracterelor feminine.
  • De mac: Are efect somnifer, antispastic şi anafodiziac (reduce excitabilitatea sexuală) puternic.
  • Polifloră: Este considerat cel mai complex tip de miere ca acţiune terapeutică, înglobând nectarul de la câteva zeci, dacă nu sute de specii de plante medicinale, împrumutând astfel câte ceva din proprietăţile terapeutice ale fiecăreia dintre ele.

CE FACE MAI BINE ?

Omoară microbii.

Mierea are calitatea de a distruge majoritatea agenţilor patogeni. Forţa de vindecare a mierii constă în marea sa concentraţie de zahăr. Din această pricină, apa din preajma respectivilor agenţi patogeni este eliminată rapid, împidedicând astfel înmulţirea lor. Un rol important îl are însă şi una dintre enzimele din miere, oxidul de glucoză, care în timpul unor reacţii chimice complicate produce, în cantităţi mici, peroxid de hidrogen (cunoscut mai bine de la oxigenarea părului). Acesta are efect de distrugere a microbilor, de dezinfectant. S-a stabilit chiar că, în cazul bolnavilor foarte slăbiţi (după operaţii de extirpare a tumorilor) efectul ezinfectant al pansamentelor cu miere a fost mai rapid decât al antibioticelor. În plus, mierea este un puternic antiinfecţios natural, care acţionează asupra principalelor sisteme şi aparate din organism, de la tubul digestiv şi căile respiratorii până la nivelul pielii şi al mucoaselor.

Energizează.

Substanţele pe care le conţine sunt extrem de uşor de asimilat de către organism. Acesta primeşte prin miere nu doar caloriile de care are nevoie, ci şi mineralele, vitaminele şi enzimele necesare. Mierea este şi un puternic stimulent al digestiei şi metabolismului, favorizând tranzitul intestinal şi eliminarea toxinelor.

Reglează activitatea hormonală.

Mierea de albine este utilă în menţinerea echilibrului endocrin, ajungând la reglarea activităţii principalelor glande din organism responsabile cu producerea de hormoni. Extrem de important este mlătişorul de matcă, bogat în hormoni naturali, care favorizează regenerarea celulară şi normalizarea activităţii unor glande endocrine (gonadele şi suprarenalele în special).

Previne…

-Diabetul– înlocuirea totală a zahărului din alimentaţie cu mierea duce la scădere cu 60%-70% a ratei apariţiei diabetului.

Obezitatea– cercetări recente arată că 60% din obezi sunt mai degrabă dependenţi de zahăr. Pin înlocuirea zahărului cu miere, se previne această dependenţă.

Caria dentară– are drept cauză nu doar bacteriile fixate la nivelul smalţului dinţilor, ci şi anumite tulburări metabolice produse, conform mai multor studii, de consumul de zahăr.

Constipaţia– două linguriţe cu miere zilnic previn constipaţia.

Osteoporoza– apare atunci când în organism nu mai sunt sintetizaţi suficienţi hormoni estrogeni, care au un rol crucial în fixarea calciului în oase. Toate tipurile de miere conţin, în cantităţi mici, lăptişor de matcă, cea mai bogată substanţă naturală în acest tip de hormoni. Consumul zilnic de miere ajută!

Tulburările de creştere şi dezvoltare la copii– pot fi extrem de eficient prevenite prin consumul sistematic de miere şi polen. Ambele produse stimulează în mod armonios procesele de creştere şi de dezvoltare, atât la nivel fizic, cât şi psihic.

===============================

DICTATURA MINCIUNII ÎN MEDICINĂ

Partizanii fluorurării apei afirmă că aceasta descreşte frecvenţa cariei dentare. Acesta este pretextul şi pentru introducerea fluorului în pasta de dinţi. Cunoaştem însă că fluorul nu este un nutrient esenţial pentru consolidare dinţilor, iar în unele cazuri poate avea chiar efectul advers, adică dinţi friabili.

Sistemul oficial nu prezintă oamenilor efectele nocive ale fluorului, nici nu precizează faptul că necesarul de fluor este individual şi astfel supradozarea este frecventă. Printre efectele adverse ale fluorurării se numără diareea, algiile musculare, oboseala, setea intensă şi urinarea frecventă. Alte simptome posibile sunt: erupţiile cutanate, cefaleea, durerile abdominale, scăderea rezistenţei şi elasticităţii osoase. Creşterea concentraţiei de fluor din alimentaţia animalelor de laborator a dus la apariţia tumorilor[1].


[1] http://tratament.org/forum/viewtopic.php?t=24

 

===

Abordând problema nu din punct de vedere spiritual, – căci este de ajuns pe moment să mă rezum la latura trupească -, cei ce sunt obişnuiţi de mici cu postul în general ,dar mai ales cu unul sever, fac faţă şi vor face mult mai uşor lipsei de hrană (fiind vorba de cei care se străduiesc să mănănce cât mai sănătos), ţinând cont de faptul că la ora actuală majoritatea produselor au efecte nocive asupra organismului uman. Câteva magazine ecologice(cu greu de găsit) rămâne şansa pentru unii ca aceştia.

Dar ce va fi peste 10, 20 de ani ? Ce se va întâmpla cu cei care nu pot rezista fără mâncare mai mult de 5 ore ? ce se va întâmpla cu cei care nu rezistă fără o mâncare consistentă şi care sunt dependenţi de sistem mai mult decât trebuie(aviz – zonele urbane) ?

Sunt întrebări ce trebuie să ni le punem şi probleme ce trebuie combătute  !

Iulian Andrei

Iată ce vă prezentăm în continuare:

Aditivii alimentari

Sistemul oficial prezintă aditivii alimentari ca fiind substanţe chimice inofensive: „Aditivii alimentari sunt autorizaţi de Uniunea Europeană pentru toate statele membre, la fel ca şi pentru Norvegia şi Islanda. Legislaţia Uniunii Europene prevede că pot fii folosiţi doar acei aditivi care sunt autorizaţi.

Aditivii alimantari pot fi autorizaţi doar dacă:

  • Sunt necesar din punct de vedere tehnologic pentru producţie;
  • Nu înşeală consumatorul;
  • Nu reprezintă un risc pentru sănătate consumatorului”.[1]

În realitate aditivii:

  • Nu sunt întotdeauna necesari din punct de vedere tehnologic;
  • Înşeală consumatorul (potenţatorii de gust şi aromă dau impresia că alimentul este mai concentrat; coloranţii şi aromele creează iluzia unui aliment natural şi proaspăt);
    • Reprezintă un risc real pentru sănătatea consumatorului.

Consumul îndelungat de produse cu aditivi artificiali produce dezorientarea sistemului imunitar care ajunge să producă anticorpi împotriva propriului organism; astfel apar bolile autoimune.

Multe produse alimentare conţin următorii aditivi:

  • Acesulfam potasiu (E 950) îndulcitor artificial care afectează glanda tiroidă:
  • Acid fosforic (E 338) acidifiant folosit la băuturi răcoritoare. Produce tulburări digestive;
  • Aspartam (E 951) îndulcitor artificial folosit la băuturi răcoritoare; produce durere de cap, ameţeală, greaţă, obosoeală, iritabilitate, spasme musculare, palpitaţii, tahicardie, insomnie, anxietate, pierdere a memoriei, tulburări de comportament;
  • Azorubină (E 122) colorant roşu obţinut din gudron. Poate produce reacţii alergice, mai ales la persoanele care suferă de astm;
  • Benzonat de potasiu (E 212) conservant care poate produce crize de astm şi tulburări neurologice;
  • Benzonat de sodiu (E 211) conservant folosit şi pentru a masca gustul unor alimente de calitate slabă; agravează astmul şi poate provoca urticarie. Unii cercetători îl consideră cancerigen;
  • Bisulfit de potasiu (E 228) conservant care produce crize de astm şi tulburări intestinale;
  • Butilhidroquinonă terţiară (TBHQ, E 319 ) derivat petrolier care poate provoca greaţă, vomă, delir;
  • Carmin (E 120) colorant roşu obţinut din insecte. Poate provoca hiperactivitate şi erupţii cutanate;
  • Ciclamat (E 952) îndulcitor care poate produce migrene; este cancerigen;
  • Citrus red 2 (E 121) colorant cancerigen. Se foloseşte la colorarea unor citrice. Nu trece prin coajă. Riscul apare dacă se consumă coaja fructului;
  • Eritrozină (E 127) colorant roşu cancerigen;
  • Galat de dodecil (E 312) utilizat pentru prevenirea râncezirii grăsimilor. Se foloseşte la uleiuri, margarină, sosuri. Provoacă modificări hematologice, tulburări nervoase, iritaţie gastrică şi cutanată.
  • Glutamat monopotasic (E 622) potenţator de aromă care poate produce greaţă, vomă, crempe abdominale;
  • Glutamat monosodic (E 621) potenţator de aromă folosit la condimente şi la praf de supă. Produce greaţă, slăbiciune, dureri de cap, senzaţie de arsură în ceafă şi antebraţe, astm, modificări ale ritmului cardiac, respiraţie dificilă. Experienţele efectuate pe animale au arătat că E 621 duce la distrugerea neuronilor din creier;
  • Gumă arabică (E 414) agent de îngoşare folosit la sucuri; provoacă iritaţia mucoaselor;
  • Gumă guar (E 412) agent de îngroşare folosit la sucuri şi îngheţate. Produce greaţă, balonări şi crampe;
  • Indigotină (E 132) colorant albastru care poate produce greaţă, vomă, hipertensiune arterială, reacţii alergice;
  • Metabisulfit de potasiu (E 224) şi metabisulfit de sodiu (E 223) conservanţi care provoacă tulburări intestinale şi crize de astm. Sunt substanţe greu metabolizate de persoanele cu insuficienţă renală;
  • Nitrit de potasiu (E 249) şi nitrit de sodiu (E 250) conservanţi şi fixativi de culoare. Produc ameţeli şi dureri de cap. Sunt cancerigeni;
  • Propionat de calciu (E 282) folosit în produsele făinoase ca inhibator al ciupercilor. Poate provoca migrene şi erupţii cutanate la lucrătorii din brutării;
  • Ribonucleotide de sodiu (E 635) potenţator de aromă folosit la plăcinte şi la cartofii prăjiţi. Poate produce eupţii cutanate. Reacţia este în funcţie de doză şi cumulativă;
  • Silicat de aluminiu şi potasiu (E 555) folosit în sare, lapte praf şi făină. Aluminiul este asociat cu demenţa Alzheimer şi cu tulburările placentare din timpul sarcinii;
  • Sulfit acid de calciu (E 227) utilizat pentru a păstra aspectul proaspăt al unor fructe şi legume. Poate provoca reacţii alergice severe;
  • Sunset yellow (E 110) colorant galben care produce rinită, congestie nazală, reacţii alergice, dureri abdominale, greaţă, vărsături, degradări cromozomiale, tumori renale;
  • Tartrazină (E 102) colorant galben utilizat în industria textilă. Se foloseşte pentru colorarea dulciurilor, băuturilor, supelor, peştelui, muştarului. Poate provoca rinită, urticarie, crize de astm, hiperactivitate, distrugeri cromozomiale, tumori tiroidiene;
  • Zaharină (E 954) îndulcitor obţinut din toluen. Experienţele pe animale au dovedit că este cancerigen[2].

„Iată, vezi, acum mâncăm hrană otrăvită. Cu toţii suntem otrăviţi. De la piaţă nu mai ai ce să cumperi. Toate sunt frumoase, dar nu îndrăzneşti să le cumperi. La sfârşitul veacului trecut un stareţ spunea : <<Va veni vremea când oamenii vor produce multe roade ale pământului, dar nu vor îndrăzni să le mănânce>> . Iată, a venit vremea. Vă întrebaţi cum ? Hrana ne este otrăvită. Şi cea trupească, şi cea sufletească”.[3]

Hrana trupească este otrăvită prin aditivi alimentari, îngrăşăminte artificiale etc. Iar hrana sufletească este otrăvită prin mass-media. Există o corelaţie remarcabilă între efectele celor două otrăviri. Aditivii alimentari provoacă ameţeli, dureri de cap, migrene, micşorarea memoriei, diminuarea atenţiei şi a gândirii, tulburări de somn, tulburări de comportament.

„Toate studiile privitoare la efectele televiziunii, fie că se referă la copii, fie la adulţi, constată că vizionare este un factor important în generarea unui comportament pasiv. Proporţional cu timpul dedicat vizionării, se poate constata o micşorare a vigilenţei generale. De asemenea se înregistrează o scădere vizibilă a perseverenţei, a voinţei şi dispoziţiei de a urmări activ rezolvarea unei problelme. […]

În gimnaziu apar dificultăţi în înţelegerea lecturii şi în exprimarea ideilor. Ca efect al vizionării TV “în liceu, dificultăţile de limbă continuă să se arate închestiuni subtile precum: planificarea, succesiunea şi organizarea ideilor, clasificarea, diferenţiera nuanţată a conceptelor, înţelegerea raporturilor dintre cauză şi efect, raţionament matematic şi ştiinţific, înţelegera relaţiilor dintre idei în timpul citirii, exprimarea directă şi cu acurateţe a ideilor, reflecţia interioară etc.”.[4]

Un om cu comportament pasiv, cu dificultăţi în organizarea şi exprimare ideilor, incapabil de o diferenţiere nuanţată a conceptelor, un om cu memorie diminuată, cu vigilenţă şi perseverenţă scăzută, nu va fi în stare să sesizeze un plan de rezistenţă ortodoxă. Nu va fi în stare să apere dreapta credinţă cu preţul vieţii lui.


[1] http://www.elefantulverde.ro/aditivi-alimentari.html

 

[2] Nicoleta Macovei, E – urile şi problemele de sănătate, Ed. Christiana; Idem, O bombă chimică: aditivii alimentari, Ed. Christiana, Bucureşti, 2003.

[3] Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa, Cum îţi sânt gândurile, aşa îţi este şi viaţa, p. 89.

[4] Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minţii umane, Ed. Evanghelismos, Fundaţia Tradiţia Românească, 2005, p. 80-95.

Margarina

În ultimii zeci de ani sistemul a încurajat înlocuirea untului cu margaina.Cunoaţtem însă că un regim alimentar prea sărac în unt conduce la un dezechilibru al colesterolului, obligând ficatul să crească producţia de colesterol endogen pentru a compensa lipsa[1].

Procedeele de transformare a uleiurilor vegetale în margarină, nu numai că le denaturează (prin distrugerea unor componente importante), ci modifică prin hidrogenare structura acizilor graşi nesaturaţi.

„Consumatorii sunt victime ale unei publicităţi mincinoase foarte bine orchestrate de grupuri de interes industriale, în strână legătură şi colaborare cu anumiţi membri ai corpului medical”[2].


[1] Cf.Dr. Louis de Brower, Mafia farmaceutică şi agro-alimentară, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007,  p. 226.

 

[2] Ibidem, p. 227

Plasticul Margot (sursa: aici)
Un exemplu de aliment ce ar trebui evitat este margarina. Produsul a aparut in al doilea razboi mondial, in urma rationalizarii untului. Cercetatorii americani au descoperit, accidental, ca daca se incalzeste la 150 de grade Celsius un amestec de uleiuri vegetale, in prezenta hidrogenului, folosind catalizatori de nichel, se obtine un produs alb. Acesta este asemanator untului, cu o structura moleculara identica cu cea a plasticului, pe care l-au botezat dupa numele sotiei (Margot) a unuia dintre savanti. Pana astazi, margarina a fost imbogatita cu tot soiul de coloranti, aromatizanti si vitamine sintetice, devenind unul dintre cele mai toxice produse alimentare inventate vreodata. Grasimile sintetice nu pot fi arse de organism, iar ele se depun pe membrana celulelor sistemului imunitar, paralizandu-l prin depozitarea in tesuturi. Rezulatele pentru inima, creier si circulatia sangvina sunt dezastruoase.

Comentarii
  1. maria paula spune:

    BLOGUL CRESTE PE ZI CE TRECE SI SE ABORDEAZA PE PARCURS TEME CARE NE PRIVESC IN MOD DIRECT PE NOI TOTI …POATE CHIAR UNII DIN NOI NU MAI NE GANDIM CE LEGATURA STRANSA E SI INTRE HRANA TRUPEASCA SI SUFLETEASCA A NOASTRA (CARE SUNT DIN CE IN CE MAI contaminate PARCA…)

  2. danny water spune:

    excelenta si curajoasa initiativa realizatorului acestui site. Felicitari!
    „Oamenii mor pe timp de razboi din cauza armelor si pe timp de pace din cauza nestiintei” spunea Seneca. Romanii au cea mai mare nevoie de informatii pentru ca sunt in topul cu cele mai rele boli – cancer, mortalitate cardiovasculara, cerebrala, etc din Europa. Numarul copiilor bonavi cronici aproape ca il egaleaza pe cel al adultilor desi Dumnezeu ne da la nastere sanatate la majoritatea dintre noi. Ce fel de generatii raman dupa noi? Daca nu ne dumirim si continuam sa fim incrancenati in ignoranta, vom pieri ca neam.

  3. Maria Mirela spune:

    Am parcurs acest post al tau si imi place ceea ce am citit. Continua tot asa.

  4. IOANA spune:

    MULTUMESC pentru aceste pretioase informatii pentru sanatate!
    FITI BINECUVANTATI !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s