Creaţie

Aştept poeziile voastre la adresa blogului

====

Spovedanie

de Alexandru Marian Radu

Atins-ai mâna de-a mea faţă,
Şi şters-ai lacrimile duios,
Tu azi gândul mi-l răsfaţă,
Căci eu astăzi m-am întors.

Te-am părăsit de timp preamult,
Şi greu mi-a fost de-atunci,
Un gând năprasnic şi adult
Îmi pizmuia rănile adânci.

Dar uite că m-am întors
Şi sufletu-mi de dar e plin,
Din cer întunecat, anost,
Ai picurat preamult senin.

Şi inima-mi umplută,
De chinuri şi de doruri,
Şi multa-ţi alăută,
Şi multe-ţi sunt onoruri.

Tu Împărat ai căutat,
Un servitor ca mine,
Împrăştiat fiind m-ai adunat,
Şi m-ai cuprins în Tine.

De azi, nu-ţi cer nimic,
Nu vreau nici praf de urmă,
Acum spre Tine mă ridic,
Dispar cu tot cu umbră.

Zare de poveşti

de Iulian Andrei

Pisici călătoare şi prinţese
Zmei călare fată care ţese
Aşteptând un prinţ s-apară
Să-i gonească viaţ-amară

Castele de ne ‘ntâlnit
În păduri fără sfârşit
Luminiţe-n bezna nopţii
Te conduc în faţa porţii

Şi te lasă; tu aştepţi
Încotro să te îndrepţi ?
Dar o zână te găseşte
Te salută îţi vorbeşte

Te întreabă te descoase
Vrea să ştie pân la oase
Încotro şi cum se poate
Să te-ajute mai departe

Tu îi spui cu glas tăios
C-ai plecat demult pe jos
Fără să te mai gândeşti
Pe prinţesă s-o găseşti

„Iată!” zise ea îndată
„Dincolo de-această poartă
Vei găsi frumoasa ta
Ţesând în tristeţea sa”

„Dar să ştii, ca s-o-ntâlneşti
Trebui’ să te pregăteşti
Vei găsi în cale-un zmeu
Şi îşi va fii foarte greu

Dar eu am să te ajut
Am să-ţi dau un vas de lut
Şi când el va apărea
Să îl spargi în faţa sa

Şi din fiecare ciob
Va ieşi câte un laţ
Îl vor prinde-n cuşcă – haţ !
Şi îndată va fi rob.”

Tânărul îndeplini
Fiecare spusă
Şi aşa el reuşi
Să-l împingă-n cursă

Apoi merse, urcă trepte
Fără ca să mai aştepte
Şi ajunse-n locu-n care
Vieţuia frumoasa floare

Fata când îl observă
Lăsă totul ş-alergă
Îl cuprinse-n braţe pline
De dorinţe, de suspine

Morala e următoarea
De poveşti plină e zarea
Dar de vrei orice se poate
Trebuie întâi de toate
Să ştii cine-are putere
Să te-ajute la durere
Dumnezeu mereu să-L ai
Sprijin, ajutor şi Rai
Căci El poate împlini
Orice vis, de tu vei ştii
Cum să te comporţi cu El
Cum să fii moral model
Mai întâi tu să-mlineşti
Legile şi să iubeşti
Orice lucruri tot şi toate
În afară de păcate

Imn la o nouă înfruptare

Sfântul Ambrozie al Milanului

După ce iarăşi ne-am hrănit,
Şi prânzu-am dus la bun sfârşit,
Ţie preasfânt Izbăvitor,
Ţi-aducem laude în cor.

În faţa noastă repede venind,
Şi-a hranei greutate potolind,
Spre rugăciune să ne pregăteşti,
A spovedaniei încredere să daruieşti.

Şi pentru tot ce glăsuim,
Şi-n sfinte laude slăvim,
Coroana nouă să ne-o dai,
Şi slava Domnului, din rai.

Rugaciune

de Claudia Roman

Opreste-Ma, te rog  opreste-ma din zborul lung de gheata
Intinde mana si ia-ma langa Tine !!
Sunt clopot vechi, pian defect, durere fara viata.

De atata plans au amutit in mine toti fiorii
S-au stins si lumnitele din vise-
In bezna se ineaca torte stinse.

Am obosit sa caut iluzii si cantece si fluturi
Iubirea este profunda Doamne, si tu o stii prea bine
Eu nu mai vreau decat sa ma intorc la Tine.

Asa ca, intinde mana  si ia-ma langa Tine,
Indura-Te de cel ce-am fost odata,
Doar Tu poti pune capat la plans, dureri , suspine.

Prin Ochii Mintii

de Iulian Andrei

Carari senine, pline de lumina
Ganduri ascunse intr-o dragoste deplina
Descult si gol pasesti, incet incet
Nu vrei sa te opresti, nu simti nici un regret
Jur imprejur curg ramuri inflorite
Miresme dulci, castele-mpodobite
Petale duse pe brate de vant
Nici un cuvant nu spui, nici un cuvant

Iti descreteste fruntea, placuta adiere
Te simti primit, cu scumpe maniere
Iar cand pasesti nu simti pamantul sub picioare
Simti ca te-apropii, dar nu faci nici o miscare
E vis, realitate, in funcite de fapte
Te-ndrepti usor, te-ndrepti cu greutate
Doar gandul singur te conduce-n vant
Nici un cuvant nu spui, nici un cuvant

Regasire

Navigand in oceanele lumii am cautat un tarm la care visam demult. Undele apelor m-au purtat prin locuri in care nici nu banuiam ca exista.
Intr-o zi am ajuns in apele dulci stravezii ale unei insule insorite. Din larg ma atragea necunoscutul si dorinta de a ancora; Voiam sa ajung pe tarmul acelei insule exotice, insa deodata  s-a starnit o furtuna. Un vant groaznic, infiorator sufla in panzele  corabiei, iar valurile salbatice m-au dus departe departe de acel tarm.De atunci am mai vazut  multe tarmuri joase sau inalte, viu colorate sau sterse, cu ape dulci sau sarate, dar nici unul nu era ca tarmul visurilor mele. Tot  ratacind prin oceanele lumii te-am vazut pe tine. Te priveam mirat si fascinat. Apele tale calme m-au intampinat  din larg. Stiu ca de acum furtuna se poate  starni oricand, asa ca, lasa-ma sa poposesc pe tarmul tau. Simt ca panzele corabiei mele  au  obosit de cand te cauta, stiu ca si tu ma asteptati, nu te mai impotrivi si desfa acum bratele tale iubite sa  devenim nemuritori. Vei uita ca ai fost  singur, iar  sufletul meu va uita ca a imbatranit.
Intinde-mi mana iubite, sa fim uniti cand va veni furtuna ! [Claudia Roman]

Fara Sfarsit*

de Iulian Andrei

Fie ca te bucuri sau poate nu ti-ai dorit,
Ai fost ales sa mergi pe acest drum fara sfarsit.
Il vezi pe cel de langa tine ca s-a dus, ca a murit,
Dupa moarte el e pe un drum fara sfarsit.

Viata toata a facut doar rele, sansele scad;
Nu o sa-i fie bine sigur o s-ajunga-n iad.
A facut doar bine si ce sa mai zici, n-ai,
Bunul Dumnezeu il va lua cu El, sus, in rai.

Gandeste-te bine la ceea ce iti doresti,
La ce vrei sa faci, pe ce drum vrei sa pasesti,
Timpul este scurt, nu iti dai seam-atunci cand trece
Si pe neasteptate trupul tau devine rece.

Nu ai de ales decat una din doua cai:
Una te duce la cei buni, alta catre cei rai.
Alegerea-i de partea ta, sper ca te-am lamurit,
Oriunde te-ai duce-acolo stai la infinit.

*[publicata in Raze De Lumina,revista Seminarului Teologic „Sfantul Ioan Gura de Aur”- Targoviste, Anul X (2008) – Nr. 28]

Comentarii
  1. nevolnicu maria spune:

    Frumos mai zice Claudia Roman si frumos mai zici si tu …de infinit si de carari senine ,de brate ce vor k sa aline si sa faca nemuritori…doi pieritori.

  2. maria paula spune:

    Aha…Imnul la o noua infruptare nu era…ma bucur ca pe zi ce trece mai vad ceva nou…Doamne-ajuta !!

  3. maria paula spune:

    ZARE DE POVESTI…in versuri creionezi ! Si desi visezi, tot la realitate tre sa te trezesti…Asa ar trebui sa facem ! Doamne-ajuta !!

  4. nicoleta spune:

    Omul Omul este o iluzie Ca o oaza in desert O stafie ce-are viata Facuta din lut inert! Omul este o melodie Cu un frumos inceput Cand te bucuri ca incepe Repede s-a si trecut! Omul este-un trecator Ca o barca printr-un lac, Ca o floare dintr-o glastra Sau roseata unui mac!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s