Fii MAMĂ !

Fii Mamă

(de la a fi femeie la a fi mamă, şi despre viaţa de familie)

Am creat o categorie care îşi propune să suţină viaţa, şi se adresează tinerilor legaţi prin Taina Cununiei care sunt părinţi sau vor fi. Motivul este acela al faptului că astăzi subiectele Familie, Femeie, Mamă, şi-au pierdut adevărata valoare denaturându-se sensul, iar cei implicaţi direct s-au depărtat de la înţelegerea corectă a acestora.

Informaţiile pe care le aveţi în faţă reprezintă un număr de fragmente extrase din diferite surse şi postate pentru folosul nostru, al tuturora. Pe lângă multitudinea informaţiilor, am scris şi un mic articol prezentând o viziune personală asupra cuplurilor:

Vraja mării

Rolul familiei în educaţia copilului! – 2013

=================================================================================

aprilie 2010

Pentru Mama !


Am o pereche de şosete cu floricele, este singura mea pereche (până îmi cumpăr altele). Mi le-a dat mama; pentru că toate şosetele pe care le aveam le-am pierdut. Când şi în ce fel, nu ştiu ! Sună ciudat, ştiu.

E bine să ai o mamă, că te ajută oricând, chiar şi atunci când crezi că nu se mai poate nimic, ea e alăuri. Bineînţeles, nu numai pentru aceasta este bine să ai o mamă: să ai o mamă înseamnă foarte mult,mai mult decât crezi. Mama este cea care îşi pune sufletul pentru fiul ei oricât de mare ar fi riscul. La vremea copilăriei crezi că este rea, uneori că te mustră pentru greşelile tale şi nu-ţi dai seama că de fapt te protejează; sau poate nu ştie întotdeauna să îţi arate acest lucru, este şi ea om. Dar când creşti îţi dai seama de multe lucruri, iar dacă nu îţi dai seama înseamnă că ai luat-o pe un drum care îţi împietreşte inima, şi nu mai ai repere ale valorilor.

Mama este un cuvânt mare şi dacă tu îţi iubeşti mult mama (şi mama te iubeşte şi mai mult) adu-ţi aminte că Mântuitorul spune: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu tot sufletul tău, cu toată inima ta şi cu tot cugetul tău.”[1] sau „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”[2]; imaginează-ţi cât de mare trebuie să fie dragostea faţă de Dumnezeu, iar cu atât mai mult va fi cea din Rai (desăvârşită). Despre iubirea lui Dumnezeu faţă de noi nu putem vorbi căci este peste toate celelalte iubiri pământeşti.

Mama are grijă de tine până mori, iar Dumnezeu în veci – acest lucru ne face să ne îndreptăm mai mult către El. Maica ta îţi este soră, prieten şi mamă în acelaşi timp. Ea dă naştere unui sentiment mai personal decât oricare altul ce se află la alte grade de rudenie. În ea îţi pui nădejdea şi poţi avea încredere oricând, ea te ajută chiar de vei fi un nenorocit, pentru că eşti al ei. Mama este în primul rând femeie, deci denotă devotament iar interiorul ei arde de sentimentul ce ţi-l poartă, trăirea ei copleşeşte. Doar ea ştie de câte ori a suferit din cauza noastră, a fiilor, şi noi nu ne-am cerut poate o dată iertare în faţa ei.

Roagă-te la Maica Domnului pentru mama ta pentru că şi ea este mamă şi înţelege poate mai bine decât toate mamele cum este să fii (mamă) şi ştie cel mai bine să le ajute pe acestea.

Habar nu avem câtă nevoie este de mama. Avem nevoie de ea enorm, iar ataşamentul dintre ea şi fiu o dovedeşte faptul că după moartea ei nu o uităm toată viaţa.

Vreau ca prin acest eseu să-mi arăt recunoştinţa faţă de mama mea pe care o consider cea mai potrivită mamă pentru mine. Este mama perfectă indiferent de calităţi şi defecte. Dacă ar fi fost posibilă o schimbare nu aş fi acceptat-o niciodată, pentru că nici o altă mamă nu-i poate lua locul.

Îi mulţumesc că m-a crescut aşa cum a ştiut ea mai bine. Datorită ei, eu astăzi sunt capabil să scriu aceste rânduri, datorită ei am devenit capabil să mă descurc singur şi încă mai am multe de învăţat.

I. A.


[1] Matei, 22; 37

[2] Matei, 10;37

===

===============================

PRIMII SĂI PAŞI ÎI FACI TU

Fii responsabilă.

Prezintă-te la medicul tău de familie pentru consultaţia prenatală.

Fiecare femeie îşi doreşte la un moment dat să devină mamă iar cea mai mare dorinţă a viitoarelor mame este să aibă un copil sănătos.

De aceea, odată ce ai aflat că eşti însărcinată, este extrem de important să te prezinţi la medicul tău de familie pentru a fi luată în evidenţă, astfel încât sănătatea ta şi sarcina să poată fi supravegheate cu atenţie.

Ce este consultaţia prenatală?

Consultaţia prenatală este examinarea medicală efectuată femeii însărcinate. Este foarte important ca aceasta să fie iniţiată timpuriu şi să aibă un ritm continuu pe toată durata sarcinii.

Numai în acest fel te poţi asigura că vei naşte un copil sănătos, care se va dezvolta normal, că tu vei fi sănătoasă şi capabilă să porţi sarcina până la capăt, pentru ca mai apoi să poţi avea grijă de bebeluşul tău.

Care este scopul consultaţiei prenatale?

  • Naşterea unui copil la termen, fără nicio problemă,cu posibilităţi normale de dezvoltare fizică şi psihică;
  • Verificare organismului mamei, suprasolicitat în timpul sarcinii;
  • Supravegherea sarcinii şi depistarea factorilor de risc pentru a preveni complicaţiile naşterii, cele mai periculoase fiind sângerările abundente şi creşterea tensiunii arteriale;
  • Informaţii privind igiena sarcinii;
  • Pregătirea fizică şi psihică pentru momentul naşterii.

Avantajele consultaţiei prenatale:

  • Pot fi prevenite şi depistate o serie de boli care pot afecta atât copilul (ex.: sifilis congenital, malformaţii congenitale etc.)cât şi femeia însărcinată (ex.: hipertensiune, anemie, infecţii urinare, infecţii cu transmitere sexuală etc.);
  • Medicul te va ajuta să treci mai uşor peste această perioadă, astfel încât viaţa ta să fie cât mai apropiată de viaţa de dinainte de sarcină;
  • Vei şti exact ce ai de făcut pentru ca tu şi copilul tău să fiţi sănătoşi;
  • Şansele de a avea o naştere uşoară sunt mult mai mari;
  • Vei putea naşte un copil sănătos, care se va putea dezvolta normal.

Cum se desfăşoară consultaţia prenatală?

În primul rând, trebuie să ştii că la aceste consultaţii trebuie să te prezinţi pe toată perioada sarcinii. Prima consultaţie trebuie efectuată în primele trei luni de sarcină.

Această primă consultaţie este cea mai importantă pentru că, în funcţie de ea, medicul va putea să stabilească ce trebuie făcut în continuare.

Cu această ocazie, medicul de familie îţi va întocmi fişa medicală de urmărire, va completa şi îţi va înmâna CARNETUL GRAVIDEI, care poate reprezenta „un act de garanţiepentru o sarcină şi o naştere fără probleme. În urma primei consultaţii se vor efectua analizele şi investigaţiile obligatorii, care sunt gratuite.

Începând cu a treia lună de sarcină, medicul de familie te va îndruma către medicul specialist de Obstetrică-Ginecologie pentru supravegherea în continuare a sarcinii.

În următoarele luni, consultaţiile se vor desfăşura astfel:

  • Până în luna a şasea trebuie să te prezinţi la medic o dată pe lună;
  • Începând din luna a şasea, consultaţiile trebuie efectuate de două ori pe lună (o dată la două săptămâni).

Medicul îţi va oferi cele mai importante sfaturi despre ce trebuie să faci în perioada cât eşti însărcinată.

De exemplu:

  • Te va învăţa ce trebuie şi ce nu trebuie să mănânci, cât trebuie să dormi;
  • Te va învăţa cum pot fi evitate bolile infecţioase, periculoase atât pentru tine, cât mai ales pentru copil;
  • Îţi va spune ce activităţi fizice ai voie să faci;
  • Îţi va oferi sfaturi utile în legătură cu viaţa sexuală;
  • Îţi va arăta care sunt semnele de alarmă şi când trebuie să te prezinţi de urgenţă la medic.

Aceste sfaturi sunt prezentate mai pe larg în CARNETUL GRAVIDEI. Este bine să consulţi acest carnet ori de câte ori ai o problemă care nu cere neapărat intervenţia medicului.

La fiecare consultaţie este necesar să ai la tine CARNETUL GRAVIDEI, pentru ca medicul să îl poată completa, astfel încât sarcina să-ţi fie supravegheată activ iar naşterea să poată decurge fără probleme.

(Campanie iniţiată de Ministerul Sănătăţii, CNPS, IOMC Bucureşti)

=================================================

Vino din Liban mireasa. Un cântec pe care îl auzim atunci când intră mireasa în biserică, specific Bisericii Ortodoxe.


Stareţul Dionisie

duhovnicul de la Sfântul Munte Athos (vol.2)

Taina cununiei

Dacă la cununie amândoi soţii sunt feciorelnici, niciunul n-a cunoscut vreo îndulcire trupască cu altă persoană, îi binecuvintează Dumnezeu şi merg până la urma urmei, până la sfârşitul vieţii. Şi copiii pe care-i aduc în lume, dacă părinţii sunt curaţi şi buni creştini, o să fie cei mai deştepţi, cei mai ascultători, cei mai frumoşi, pentru că-i harul Sfântului Duh peste dânşii.

Înainte, când se logodeau, nu treceau patru-cinci zile, o săptămână, şi le era de ajuns tinerilor ca să se pregătească de nuntă. Chiar în timpurile când eram tânăr, acasă, am avut surori care aşa au făcut. Dar nu trebuie să stea logodnicii împreună săptămâni, luni de zile, după cum am observat că e acum. Dacă s-au logodit, de-acuma tinerii dorm într-un pat amândoi. Tânărul zice: „E logodită, e logodnica mea”, se duc oriunde, la toate distracţiile, şi le fac pe toate ca şi cum ar fi cununaţi. Ei, aceea e o fărădelege.

===

Căsătoria – Neînlăturatul binom terestru


Femeia şi bărbatul sunt unul pentru altul întâlnirea lor voită, ca să răspundă celor trei chemări, a sufletului spre desăvârşirea persoanei lor, a inimii spre întărirea şi uşurarea noilor poveri, a trupurilor spre naşterea de prunci, se numeşte căsătorie. Este un „contract” spre a realiza, după legile firii, dubla fecunditate, cea spirituală şi trupească.

„Căsătoria este actul creator al unei tovărăşii de viaţă cu menirea să nu piară niciodată” (G. Renard).

Prin esenţa sa căsătoria este un act prin care soţii se depăşesc, se întrec pe sine, creează o lume nouă din tainele vieţii, cel mai religios din toate acţiunile personale, cel mai biologic din toate manifestările sufleteşti, cel mai antiegoist din toate bucuriile şi plăcerile omeneşti. După ce Dumnezeu i-a creat şi binecuvântat pe Adam şi pe Eva, „S-a odihnit”.

De atunci ei aveau să înceapă misiunea lor: să copieze faptele lui Dumnezeu, pentru că ei înşişi erau o copie a firii Dumnezeieşti; aveau să înalţe viaţa dăruită şi să sporească viaţa omenească. Ei deveneau creatori după chipul şi asemănarea Creatorului lor, legaţi cu legătură sufletească şi trupească şi consacraţi misiunii de a înălţa şi înmulţi viaţa… Aşa se arată prima căsătorie la care nuni au fost conştiinţele lor, iar Arhiereu binecuvântător Însuşi Dumnezeu.

De atunci soţii se leagă liberi şi iubitori în căsătorie, doi delegaţi ai lui Dumnezeu, ca, în numele Lui şi prin puterea Lui, să continue a reedita creaţia omului, căci Domnul i-a înzestrat cu puterea pro-creativă şi opreşte cu asprime ca această putere dătătoare de viaţă să fie obiectul exclusiv al unor socoteli mârşave, egoiste şi aducătoare de moarte.

Menirea iubirii este unirea; menirea unirii este colaborarea spre fecunditate; menirea fecundităţii este mărirea lui Dumnezeu. Acesta este planul Creatorului pe care trebuie să-l aducă la îndeplinire soţii în căsătorie.

Căsătoria şi crearea familiei este pasul religios, moral, oficial şi social prin care te legi să te depăşeşti ca individ şi, deci, să te consfinţeşti, nu egoismului, ci unui devotament cu urmări pline de mister şi de rosturi mari.

===

Evanghelia iubirii

„A iubi nu înseamnă a ne avea drag unul pe altul, ci a privi împreună în aceeaşi direcţie” (Saint-Exupery), direcţia iubirii familiare care este copilul. Oricare alta este o sterilă, mincinoasă şi ucigătoare halucinaţie. „Orice iubire adevărată îşi are rădăcina aci: să iubeşti un al treilea” (Kierkegaard); în iubirea prieteniei să iubeşti virtutea; în caritate să-L iubeşti pe Dumnezeu; în iubirea conjugală să iubeşti copilul.

Fiecare din aceste iubiri nu este salvată decât prin acel „al treilea”; virtutea, Dumnezeu, copilul. Virtutea îndreptăţeşte iubirea prieteniei, Dumnezeu îndreptăţeşte şi înalţă iubirea carităţii, copilul justifică şi sfinţeşte iubirea conjugală. Iubirea prieteniei nu poate să existe fără de virtute, iubirea carităţii nu poate să existe fără Dumnezeu şi nici iubirea conjugală adevărată nu poate să existe fără copil. Virtutea dă naştere la iubirea prieteniei; Dumnezeu dă naştere la iubirea carităţii: copilul dă naştere la adevărata iubire conjugală.

===

Câteva principii

Să iei drept scop ceea ce Legea firii a sorocit ca simplu mijloc înseamnă, să-ţi faci un idol şi să desparţi criminal ceea ce Dumnezeu a împreunat: plăcerea actului procreator de viaţa omenească, orânduită să fie concepută. Intima întâlnire între soţi este râul vieţii care curge, curge purtând pe unde fierbinţi o vestire de nouă viaţă. Plăcerea ce se gustă este o răsplată anticipată a acelui ce va să fie. Iar soţii răspund printr-un cuvânt celui ce, mai înainte, le mulţumeşte prin acea plăcere: tu nu vei fi în veac.

================================================

Ce înseamnă să fii mamă

La început a fost Mama…

Asasinul politicianului francez Jean Jaures a fost osândit la moarte. Tribunalul cu juraţi sta să rostească sentinţa „inapelabilă”. Urma ca asasinul să-şi spună ultimul cuvânt de apărare, pe care îl rosti cu o zbuciumată şi înfundată durere: „Nu am avut mamă”. -„Je n’ai pas eu de mere!”

Asasinul a fost achitat. Nici un avocat al barourilor din lume nu putea concepe o apărare mai hotărâtoare. „Nu am avut mamă!” Aceasta era spovedania unui rătăcit, constatarea unei absenţe care încurcă căile vieţii şi ne dă pradă tuturor viperelor morale, iar el înţelegea absenţa sufletului mamei, a dragostei materne, a mamei de două ori mamă, a femeii cu suflet matern, spovedanie pe care au înţeles-o acei care l-au achitat.

Ne impresionează atâtea vieţi solitare şi triste de femei şi fecioare din zilele de-acum, suflete ce se irosesc în suspinuri fără noimă, a căror zile sunt aşteptare şi aşteptările sunt dezmierdări mincinoase.

Oare am uitat împreună cu ele această maternitate spirituală a femeii? Oare Iisus le-a scos din gineceu şi din harem doar ca să le azvârle în camerele şi saloanele vicioase ale vremii? Aţi părăsit tricliniul doar pentru a cădea într-o altă cursă?

Nu uitaţi, fecioare şi femei singuratice, că mâinile voastre sunt făcute ca să ţeasă virtuţile lumii. Sunteţi şi voi Preotesele iubirii, iar unde este o iubire castă de femeie, de faţă este o maternitate spirituală, şi toate rănile omenirii, mărturie a furiei bărbaţilor fără mame, sunt strigăte inconştiente după prezenţa voastră. Adevărata măreţie şi nobleţe a femeii este iubirea, iar „cine nu iubeşte, rămâne întru moarte” (Ioan 3, 14), iar aceea care iubeşte, mamă este căci:

„ Iubirea mamă este!”

„Charitas mater est, charitas nutrix est”, striga sfântul Augustin.

================================================

CopilulEducaţia copiilor

Copilul

Femeia este o aşteptare, este o devenire, cea mai sfântă şi mai preţioasă din aşteptările pământului. Aşteptarea ei nu se împlineşte în bărbatul soţ, ci în copil. Orice femeie normală aşteaptă copilul; copilul pântecelui ei, copilul inimii ei. O femeie care poate trăi fără vreun copil, al inimii sau al pântecelui, sfârşeşte să se-nchine azi sau mâine la căţei, la pisici şi la păsări. Şi lumea azi e plină de mame eşuate care, după ce şi-au pierdut dorul după copil, şi-au pierdut şi nuanţa spirituală şi morală a sexului, ba sfârşesc prin a-şi pierde caracterele perfecţiunii somatice feminine.

[…]

Femeia se încântă în anticiparea împlinirii ei în copil. Tresaltă sufletul ei cu o sfioasă, dar mărturisită îndrăzneală, cu o ruşinare castă şi un curaj înţeles, la gândul copiilor ce ar putea să vină, ce trebuie să vină. Aceasta este aşteptarea cea mai plină de viaţă şi de tinereţe. Aluat de carne sfântă ce aşteaptă să crească în ea, trupul ei înfiripă o poveste de vrajă pe care nu o dezminte nimic pe pământ.

[…]

Adâncită în misterioasele fibre ale fiinţei ei, dorul nedesluşit după copil se lămureşte în femeie înainte de orice foame după plăcerea senzuală. Ajunge o pajişte cu copii veseli jucându-se, apariţia unui leagăn copleşit de neastâmpărul unui rumen şi dolofan copilaş, prezenţa mai deasă sau mai rară a unui nepoţel, ca şi din inima unei fete, abia adolescentă, să izbucnească ca dintr-o vatră cu jăratec scântei de lumină a dorului şi aşteptării oricărei femei normale: copilul. Purul şi albul sentiment este atât de graţios, atât de ceresc, încât se confundă cu iubirea copilului şi cu simţirea unei împliniri lăuntrice, a unei odihniri a inimii în îmbrăţişarea copilului.

===

Copilul este plinirea femeii


Petreceam vacantele de vară ca seminarist la Roma, în munţii Apenini. În mănăstirea noastră singuratică se afla, tocmai deasupra uşii sacristiei, o frumoasă icoană a omului sfânt moldovean Ieremia Românul, aflat în rugăciune în faţa arătării cereşti: Maica Sfântă cu Pruncul în braţe. Cu multă familiaritate, călugărul capucin o întreabă:

– Signora mia, siete regina del cielo e non tenete corona? (Doamna mea, eşti regina cerului şi nu ai coroană?).

– La mia corona e ii mio Figliuolo (Coroana mea este Fiul meu).

[…]

În ceea ce priveşte sufletul femeii, cu delicateţele, afecţiunile şi gingăşiile lui, cu iubirea plină de atâtea parfumuri ce nu se pot reţine, silite să se reverse, să se dăruiască, nu va putea să rămână în singurătate fără copil. Chinul cel mai crunt al fetelor bătrâne, solitare şi lipsite de maternitatea spirituală, a femeii fără copii, este grozava singurătate a inimii, golul vieţii, lipsa unui obiect al iubirii ieşit din ea, pe care-l reclamă în anumite ore toate fibrele firii. Au fost şi vor fi femei care au renunţat la Maternitate, nu pentru iubirea supranaturală, ci pentru o glorie sau ambiţie pământească şi s-au simţit nenorocite.

Gina Lombroso, în a sa carte „La femme aux prises avec la vie” (p. 36 ssqu), vorbeşte de zădărnicia zadarnicilor tuturor dorinţelor femeii care izvorăsc din afară de fiinţa ei structurată în vederea maternităţii.

Vorbeşte despre Sofia Kowalewski, marea matematiciană, că în mijlocul triumfului ei de la Paris, unde trebuia să primească premiul Bourdin, îl întâlneşte pe unul din verii ei pe care-l lăsase tânăr în Rusia. Acesta îi vorbeşte de viaţa-i casnică, de salba de copii care-l iubesc, de plăcerea de a fi cu ei. Un sentiment de pizmă violentă o surprinse pe matemaciana noastră aceasta muşcându-şi buzele auzind spovedania acestei fericiri între copii, gândindu-se că şi ea ar fi fost mult mai fericită dacă ar fi rămas la idealul căminului, ciorchină minunată de prunci. Şi iată că, în lunile acestui triumf, în care căzură asupra ei nesfârşite onoruri din toate unghiurile lumii, Sofia Kowalewski s-a simţit mai nenorocită ca niciodată. I-a scris prietenei sale, Loeffler: „Sunt nefericită ca un câine”. Nu, eu cred că aceste animale nu pot să fie atât de nefericite ca omul, şi îndeosebi, ca femeia.

[…]

Ceea ce spunem este îndeosebi adevărat, verificat la aşa numitele „amazoane” ale vieţii moderne. Femeile care au ales o carieră în locul unui copil în sfântă căsnicie, femeile care au voit dinadins să fie „emancipate” şi de sub „tutela” soţului şi de sub jugul căminului înflorit în surâsuri de copil, şi de sub incomodările cotidiene ale micilor odrasle, şi-au simţit după o vreme sufletul ca învelit într-o mahramă de jale, pe care nimic lumesc nu ajunge s-o mai sfârtece de pe inima lor dezamăgită.

„Cine bănuieşte, scrie una dintre ele (Rev. „Esprit”, număr dedicat femeii), că de 10 ani sunt o femeie „liberă”, nu am petrecut o zi fără să plâng; că acest personaj socotit persoana mea, e o fiinţă artificială, fabricată, de pură invenţie, mai precis un rol? Cine bănuieşte că nu mi-e cu putinţă să ţin în braţele mele un copilaş fără să simt o înfiorare pe care nu o pot stăpâni, că pe măsură ce comprimi inima, ea mai mult cântă, dar cu o ardoare mohorâtă?”

===

Naşterea naturală

[Ar trebui să fie prima obţiune, chiar şi după o cezariană, atât pentru mamă, cât şi pentru medic ]

Ratele operaţiilor de cezariană în Statele Unite au atins vârful în 1988, când 24% din naşteri erau făcute prin această metodă. În 1996, această rată a scăzut la 20%, pentru ca în anul 2007, din cei 4 milioane de copii, 26% să fie iarăşi născuţi prin cezariană – şi aceasta în primul rând din cauza opţiunii mamelor, şi nu a necesităţii unei intervenţii chirurgicale. În acest interval, rata cezarienelor în totalul primei naşteri a scăzut la 14 % şi a crescut rata naşterilor normaledupă cezariană la 28%. La spitalul Northwestern Memorial, rata a scăzut de la 27,3% naşteri prin cezariană în 1986 la 15,4% în 1996. Unul dintre factorii importanţi ai acestei scăderi iniţiale îl reprezintă naşterea naturală după o cezariană. Conform unor date din Norvegia, 28% dintre femeile care au avut o cezariană aleg o nou cezariană, pe când 97% dintre femeile care au avut deja două cezariene aleg a treia naştere să fie tot prin cezariană. Colegiul obstreticienilor şi ginecologilor din America şi-a asumat un rol activ în promovarea naşterii naturale după o operaţie de cezariană. În acest scop, pacientele cu o operaţie cezariană transversală trebuie încurajate să încerce să naşte natural, în cazul în care nu există contraindicaţii. Nici măcar două incizii pe segmentul de jos uterin, nici posibilitatea de a cunoaşte tipul inciziei uterine nu pot constitui contraindicaţii absolute la naşterea normală.

Principalul risc pe care îl prezintă o naştere normală după cezariană este riscul de ruptură uterină. Acest risc este calculat în mai multe studii, care au arătat că riscul este relativ scăzut şi că el este puţin mărit la două operaţii cezariene. Şansa de reuşită a unei naşteri normale după cezariană este, în ultimele studii, între 60% şi 80% – ceea ce înseamnă o rată importantă!

Oricum, ratele de succes diferă în funcţie de factorii clinici. Cele mai recente studii s-au concentrat asupra riscurilor asociate mamei şi copilului, generate de naşterea naturală după cezariană. Complicaţiile apar acolo unde încercarea de travaliu eşuează şi este necesară o intervenţie cezariană. În mod contrar, siguranţa este maximă în cazul în care se reuşeşte naşterea naturală după o operaţie de cezariană. Cele mai multe studii au identificat ca factori care conduc la insuccesul unei naşteri normale după cezariană preeclampsia (o stare de hipertensiune şi de rău generată de sarcină), macrosomia (corpul prea mare al copilului), obezitatea şi provocarea naşterii naturale. În plus, existenţa unei naşteri naturale înainte de cezariană este un factor major care indică reuşita unei naşteri după cezariană.

Oricum, naşterea normală este posibilă după cezariană şi este de dorit, reprezentând cea mai sigură şi sănătoasă cale de a naşte un copil, în ciuda cererilor în creştere ale mamelor de a naşte prin cezariană. Coplicaţiile la nivelul placentei, placenta previa sau placenta accreta, disfuncţionalităţi placentare în termeni de creştere intrauterină, sunt adesea asociate naşterilor anterioare prin cezariană. De asemenea, greutatea la naştere şi vârsta gestaţională sunt influenţate negativ de operaţia cezariană.

În România, cezariana este folosită foarte frecvent în practica medicală, medicii ignorând complicaţiile care pot apărea atât pentru mamă, cât şi pentru copil în astfel de cazuri. Şi aceasta, din cauza percapţiei asupra cezarienei! Medicii o consideră mult mai comodă, pentru că este mult mai scurtă decât naşterea normală, în care doctorii ar trebui să stea ore în şir cu pacienta în aşteptarea  momentului naşterii. Mamele o văd ca pe o metodă de a scăpa de durerile din timpul naşterii. Cu atât mai mult, o naştere naturală după cezariană este un lucru pe care foarte puţini medici în România îl susţin şi îl practică – deşi o astfel de naştere poate salva o mamă de complicaţiile majore pe care o nouă operaţie de cezariană le generează asupra sănătăţii sale (în condiţiile în care cezariana este o practică naţională pentru ginecologia din România!).

Naşterea este un moment esenţial al vieţii şi, de aceea, orice familie trebuie să acorde o atenţie sporită acestui eveniment, informându-se şi căutând un medic experimentat. O problemă importantă apare atunci când medicii recomandă cezariana; de multe ori ea este recomandată fără un temei medical, ci mai mult pentru „siguranţa medicului”, dintr-o anumită comoditate. Propunerea de cezariană apare uneori ca o presiune pe care medicul o face asupra pacientului, chiar înaintea sarcinii. Însă primul şi cel mai important efect este limitarea numărului de sarcini şi numărului de copii, cu impact important asupra natalităţii şi a viitorului unei naţiuni. La acest lucru ar trebui să se gândească atât medicul cât şi mama – când primul propune şi al doilea acceptă operaţia de cezariană ca alternativă la o naştere naturală… (prof. Elena Anastasiu)

================================================

Fără copii…

Lupta Impotriva copilului

Avalanşa de romane, de filme, de conversaţii acoperă şi îneacă ideile şi simţurile drepte şi alese: „Să strângi femeia în limitele familiei şi ale maternităţii este atâta cât a împiedica libera şi plina dezvoltare a maternităţii” (Welly Zepler), „Eliberarea de maternitate, scrie o altă femeie, trebuie să fie ridicată la rangul de datorie morală” (Maria Stritt). „Femeia gravidă nu-s două persoane, este una singură. Ea are dreptul să se elibereze de făt aşa cum îşi taie părul sau unghiile, aşa cum se supune curei de îngrăşare sau slăbire. Asupra trupului nostru, dreptul nostru este absolut, deoarece merge până la dreptul de a te sinucide” (Madeleine Pelettier).

E un pas înainte, iar avalanşa nu se poate opri aci. „Trupul tău este al tău, se strigă femeii.

Eşti stăpână absolută a trupului tău. Ghemotocul roşu închis în pântecele tău îţi aparţine cum ar fi un polip pe care îl poţi păstra sau extirpa, după bunul plac”. „Fătul nu-i decât o porţiune din trupul femeii de care poate dispune după plac, cum dispune de păr, de unghii şi de fecalele ei (!) şi numai tirania Domnitorilor a putut demânda altcum” (comanda în alt fel, n. n.), (Robin).

Şi avalanşa continuă să răstoarne, să înăbuşe legile firii. Vă temeţi oare, ne asigură Dr. Zanta, că privighetorile vor putea fi învăţate să nu cânte primăvara? Să se întrebe conştiinţele mamelor. Unde-i privighetoarea care cântă în inima ei? Unde-s primăverile în care le cântă privighetoarea? Unde-i cântecul ei de viaţă? Câte privighetori au amuţit sau şi-au schimbat trilul într-un tropar de prohod, din care lipseşte liniştea conştiinţei: în toată atmosfera vieţii de societate nu se mai respiră decât aversiune, ostilitate, duşmănie până la lupta făţişă împotriva copilului.

Sentimentele cele mai naturale sunt suprimate, dorinţa naturală atât de firească de-a dăinui a fost slăbită până la o apatie vecină cu moartea. A devenit „o prostie” pentru femeie a avea mulţi prunci, iar pentru soţ, o brutalitate bestială, şi pentru amândoi o tentativă criminală. Maternitatea este socotită o limitare, o îngrădire, ba mai mult, o înlănţuire a expansiunii propriei individualităţi, o capitulare în faţa fatalităţii şi o renunţare la deplina libertate individuală.

Oamenii şi-au pierdut răspunderile personale şi s-au topit într-o lume de anonimi. în unele ţări sunt „maternităţi pline cu femei care şi-au ucis pruncii din sân, încât nu mai afli paturi libere pentru acelea care au avut curajul să dea la lumină rodul pântecelui”. La Londra mii de clinici „eugenice” sunt consultate aproape exclusiv asupra felului în care sa se evite naşterea şi conceperea.

La urma urmei, una din marile propagatoare a luptei şi tehnicii potrivnice copilului, îngrozită, fixă o condiţie pentru a putea beneficia de sfaturile medicale: să fi conceput cel puţin o dată. Într-o clinică maternă, undeva şi nu demult, dintre 300 femei examinate în cursul unei săptămâni, toate au declarat că au refuzat al treilea copil şi dintre ele numai 14 nu au reuşit.

În lipsa culturii sufleteşti, în greutatea de-a se reculege şi de-a înţelege profunzimile de lumină şi de pace vie ale credinţei, în anemia şi, uneori, în incapacitatea de-a vedea dincolo de orizontul imediatului şi al aparentului, femeia şi, cu ea, mama, au ajuns să se complacă într-o viaţă de pură „coreografie” de sentimente în care vanitatea şi lăcomia după plăceri ocupă locul de frunte.

Femeia a ajuns pe ring şi pe arenă, venere de vitrină şi privelişte împinsă şi de vanitate şi de cultul puterii fizice. Vrea să fie robustă şi plină. Vulgaritatea e un obiectiv de toaletă, iar gingăşia şi delicateţea o vignetă pentru fetele de salon. Rezultatul, scrie Dr. Fourier: „Din patru femei sterile, trei sunt robuste; cele delicate şi gingaşe sunt extrem de fecunde”. Iar Dr. Grillenzoni, anchetând raportul dintre eleganţă şi fecunditate la 1.500 cazuri, afirmă: „Categoria femeilor cu toalete la modă şi izbitoare este cea mai numeroasă în cazuri de sterilitate”18.

Femeile robuste şi elegante sunt cele mai averse maternităţii, afirmă şi W. Foester. Cultul configuraţiei anatomice, religia vanelor aparenţe alungă copilul, iar trupul astfel alintat refuză primirea vieţii socotit fiind şi de natură, egoismul, ca o însuşire net criminală, alături de care orice început şi creştere de viaţă se ţine departe sau stagnează. După aproape 20 de veacuri, revine actuală poezia latină: “Plânsul unui nuc bătrân”. Odinioara , spuse nucul, în vremuri mai bune , pomii se întreceau în a dărui rod cât mai îmbelşugat, iar în vremea recoltei proprietarii aşezau pe fruntea zeilor câmpiei cununi de recunoştinţă.

Astăzi este la modă paltinul cu frunza deasă dar steril. Iar eu, sărman nuc, plantat la margine de drum, sunt tratat ca un răufăcător. Astăzi mă nimicesc, lovituri de topor îmi rup ramurile mele. Ce am păcătuit, ce nelegiuiri am săvârşit? Iată: mă încăpăţânez să-mi fac nucile mele.

Dar vai, în ora mâniei Stăpânului, vai de smochinul sterp!

În ce stare josnică au ajuns femeile care îşi urăsc copiii şi/sau îi avortează! Mai prejos decât făpturile necuvântătoarele ! Ele întotdeauna au grijă de pui şi nu îi omoară ba chiar riscă viaţa pentru ei. Priviţi ce imagine frumoasă a îngăduit Dumnezeu să captez (observaţi puiul care se ridică parcă să îşi sărute mama 🙂 …dar mai ales aceasta, cum îi supraveghează). Minunat !(Iulian Andrei)

===

Anticoncepţionalele

În policlinicile şi spitalele din România întâlnim afişe care combat avortul, dar recomandă contracepţia. Mijloacele contraceptive (steriletul, spray-urile, pilula anti-baby, etc.) nu împiedică fecundarea, ci prinderea micuţului prunc de mucoasa uterină. Deci nu au efect preventiv, ci abortiv. Steriletul produce iritarea, infectarea şi chiar perforarea uterului. Spray-urile perturbă echilibrul biologic local, iar pilulele contraceptive au multe efecte negative deosebit de grave.

Pilula anti-baby a început să fie comercializată în anii ’60. La 10 ani de la introducerea pilulei apăruseră deja 600 de lucrări ştiinţifice despre efectele secundare ale acesteia. Cele mai cunoscute efecte sunt: infarct miocardic, hemoragii cerebrale, tromboembolii, creşterea incidenţei cancerului, sterilitate, tulburări digestive, tulburări oculare, dezeschilibru psihic, depresie, modificări de personalitate.

Deşi se cunosc bine aceste efecte negative, sistemul oficial încearcă să le minimalizeze pentru a susţine contracepţia.

Manualele de Biologie au devenit instrumente ale minciunii şi în acest domeniu. Elevii găsesc scris că trebuie făcut „controlul sarcinilor[1] prin metode contraceptive şi nu prin avort”. De ce prin metode contraceptive şi nu prin avort ? Deoarece prin avort, o femeie ucide un singur copil pe an, sau doi copii. Iar prin anticoncepţinale poate ucide 10 copii pe an, sau chiar mai mulţi. De aici se vede că sistemul oficial are interesul de a micşora cât mai mult populaţia globului. Prin aceste afirmaţii nu suţinem avortul, ci atragem atenţia asupra pericolului contracepţiei.

Elevilor li se induce impresia că anticoncepţionalele au efecte negative numai dacă se utilizează fără avizul medicului: „Consumul pastilelor anticoncepţionale cu hormoni neavizat de medic, a determinat nu numai sarcini nedorite, dar şi grave tulburări hormonale la femei. Dacă tratamentul este urmat la indicaţiile medicului, eficienţa lui este de peste 90%”.[2]

„De când există pilula, oare câte femei nu au înghiţit-o ca pe o bomboană, fără a cunoaşte principiul de acţiune şi efectele, plătind pentru asta cu propria sănătate sau cu viaţa? Răspunsul este: cu siguranţă mai multe milioane în întreaga lume. Dar ce le pasă laboratoarelor care s-au îmbogăţit şi continuă să se îmbogăţească din vânzarea unor produse atât de nefaste. Au reuşit să-i convingă pe medici şi pe femei că anticoncepţionalele nu prezintă nici un pericol”.[3]


[1] Elena Huţanu, Biologie, manual pentru clasele a IX-a şi a X-a, Ed. Didactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti, 2008, p. 115.

[2] Ibidem.

[3] Dr. Louis de Brouwer, Mafia farmaceutică şi agroalimentară, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007,  p. 196.

===

Strigăt din străfunduri

„ Ce ai făcut? Glasul sângelui strigă

către mine din pământ”

(Facere 4, 10).


În zadar te ascunzi, în zadar omori tăcerile grăitoare, în zadar fugi de tine, glasul sângelui strigă: „Mamă, mamă!” In noapte, în febră, cu ochii aţintiţi pe alţi copii, acelaşi glas îţi răsună: „Mamă, mamă!” Ce ai făcut cu mine?…

Suflet trimis în nemurire necurăţit prin apa botezului.

Ţi-ai omorât copilul, şi ai mai săvârşit ceva ce numai cu hohote de plâns se poate spune: Ţi l-ai osândit!

Suferinţa veşnică nu este pentru el, dar nu va avea parte în veac de fericirea cerească.

Până mai trăieşti pluteşte în jurul tău în trezire şi în vis, în bucurie şi în durere; până mai ai un fir de păr neatins de paloarea bătrâneţii te mustră, te strigă pe nume, se jeleşte.

El, în conştiinţa ta, îţi este cel dintâi călău.

El nu-ţi va dărui o clipă de răgaz în timp, şi în veşnicie va fi cel dintâi de faţă să te acuze înaintea dreptului Judecător.

Şi el cântă un sfanţ, sfânt, sfânt în nevăzut, dar el sună aşa: „Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru” faţă de mamele noastre? Până când, până când?…

Şi, în aşteptare, el te pândeşte, te urmăreşte, te chinuieşte şi-ţi fură conştiinţa să vorbească prin ea. Aici zăreşti o mamă care-şi îmbrăţişează pruncul, ba poate tu ţi-l strângi în braţe pe-al tău, şi atunci, din străfunduri, străbate un vaiet, un plâns de să topească oţelul şi granitul.

Mamă, eu pe tine nu pot să te sărut niciodată. Unde mi-s buzele roşii ca cireşele din grădină? Aş vrea să te cuprind de gât, dar mânuţele nu mi se-ntind. Dă-mi mâinile, mamă! Unde mi-ai ascuns mâinile cu care să-mi fac cruce, mâinile pe care să le împreunez la rugă, mânuţele cu care să mă joc, mânuţele mele cu care să te cuprind şi să te dezmierd, unde mi le-ai ascuns, mamă? „Mamă, tu pe mine nu mă poţi săruta; eu n-am nici frunte, nici obrăjori. Tu mă chemi, eu tac, n-am gură; tu vrei să mă cuprinzi, eu pier ca o evaporare. Unde mi-e trupuşorul meu, mamă, acela ca al copilaşilor pe care Iisus îi strângea în braţe? Ei, cei cu bune mame, nu ca a mea, – o, eu cel nenorocit, – îşi reazemă căpşorul cu bucle ca mănunchiuri de roze, ca buchetele de mure, de sânul Maicii Sfinte, iar mie, acolo unde sunt, mi-e frig, mi-e foame şi mi-e sete.

„Plânsul m-ar uşura, dar nu mi-ai dat ochi.  Aşa aş plânge să mă mângâi, dar lacrimile n-au fântână.

Ah! ochişorii mei! Mamă, unde mi-s mărgeluşele acestea minunate? Unde mi le-ai ascuns? O, cum s-ar oglindi lumea în ei, cum s-ar desfată îngerii lui Dumnezeu în pajiştea de rai a ochilor mei nepătaţi! Dar tu nu mi i-ai dat.

„Aş alerga la tine. E cald lângă inima ta.

Vai, unde mi-s picioruşele? Mămică, dă-mi picioruşele! Aş vrea să sărut icoana Maicii Sfinte de pe perete şi icoana cerului de pe faţa ta… Mămică, unde mi-s picioruşele ca să mă ridic? Unde mi le-ai ascuns? De ce mi le-ai ascuns? Pentru ce mi le-ai furat? Ce ai făcut cu ele? Cui le-ai dat, unde le-ai azvârlit? Ah! de ce mă chinuieşti mămico?…

Să nu crezi că acel copil uită de tine pentru că ai uitat de el. Când te vei simţi mai sigură îţi va ţine mai multă tovărăşie; iar când nu te vei mai putea apăra cu nici o amăgire ţi se va arăta cu mai neînduplecată cruzime.

Privesc scaunul din fata biroului meu la care scriu acum, în fapt de seară. Pe el a şezut nu de mult o mamă a mai mulţi copii. Era palidă, cu ochii îndoliaţi şi lărgiţi de spaimă.

– A venit! Iarăşi a venit!

– Cine, Doamnă?

– El, copilul, ba ea, hârca bătrână, cu copilul.

– Explicaţi-mi, vă rog.

Şi, în spasmuri de plâns şi fiori de groază, mama îmi istorisi un vechi avort. Lumea rea care o lua în râs, lipsa ei de curaj să înfrunte cascada râsului diabolic o înduplecară la nenorocitul fapt. De atunci. De atunci, la anumite intervale, îndeosebi când o macină febra sau vreo boală mai grea, vede venind spre ea o babă bătrână, o mama-pădurii, urâtă ca în basm, purtând pe-o tavă copilul ucis şi fript. „Ia-l, e al tău! Uite-l! Ce ai făcut? Ţi-l îngrijesc eu, îl am eu în pază…”. „Şi ţip şi urlu! în cele din urmă pleacă anevoie bătrâna, ca să revină peste câteva ore. Şi acesta îmi este chinul. Infernul cu ce este mai rău? Ce vierme mai crunt ne va putea roade măruntaiele nepieritoare şi inima stricată?…” Ce mai puteau face lacrimile în faţa sângelui dacă nu ieşeau dintr-o inimă înfrântă şi întoarsă?

Venerabilul preot, canonicul on. Graţian Flonta, pe când era paroh în Căţălul-Român, a fost martorul unor vexiaţii de natură răzbunătoare, de care suferea o femeie care, în tinereţe, săvârşise un avort, aruncând câinilor rodul neîmplinit al pântecelui. Ea şi fusese pedepsită de lege pentru această crimă, dar cu ani în urmă casa ei nu mai avea pace, sufletul ei nu mai avea odihnă.

Mâini şi puteri nevăzute aruncau în ea cu pietre, cu coceni de porumb. În casa cu geamurile şi uşile închise nimereau dintr-o dată pietre, bolovani, iar farfuriile cădeau de pe masă fără să se spargă. Când preotul a făcut sfeştania casei, fenomenele nenaturale pricinuite de puteri nevăzute îşi urmau cursul. Femeia şi preotul aveau convingerea că sufletul pruncului violent azvârlit din sânu-i pe când era fată, aruncă cu pietre, ca şi cum ar avea să lapideze pe criminala-i maică.

Când Dumnezeu îngăduie aceste lucruri, îngăduie semne pământeşti care ne dezvălue urâciunea faptei şi pedeapsa pe care o va avea de suportat mama în veşnicie. Parcă văd copiii fără trupuri întregi întâmpinând mama lor cu bulgări de foc şi cu pietre de jăratec, azvârlind în ele şi muşcând, de unde trebuiau să sugă lapte, carnea care le lipseşte, nu mai puţin înfiorător de cum descria Dante în cântul 33 al Infernului lui Ugolino din ceafa lui

Ruggieri… „Mamă, mamă, ce ai făcut cu noi?…”.

Ce va stoarce plânsul dacă aceasta nu-l va stoarce? „E se non piangi, di che pianger suoli?”.

===

„O, ce pustiu intins!”

[…]

Leşinată, mama avea comprese reci în dreptul inimii, iar medicul îi înmuia fruntea cu apă şi oţet. În odăiţa de alături, într-un pătuc alb ca zorile împlinite, un copilaş cu ochii închişi, cu respiraţia grea şi iuţită, se împotrivea morţii. Jocul inimii îi era numărat. Numai o minune l-ar mai reda sănătăţii, să-l deştepte din amorţirea agoniei. Mama ar vrea minunea.

„Dumnezeu are destui îngeri în ceruri. Vreau să mă bucur de copilul meu. Cu sărutul meu l-am încălzit, cu privegherile mele i-am dat somnul şi s-a hrănit din mine să-l fac alb şi rumen. La ce mi-l ia? eu nu mai am alţii…”. Copilaşul a murit şi la prohod preotul tot cânta şi strana repeta: „Lăsaţi copiii să vină la mine!”

– Doamnă, îi zice preotul după câteva zile, matematica noastră greşeşte. Când facem socoteli pe numărul copiilor, Dumnezeu trage cu buretele peste cifrele noastre şi ni se ia ceea ce pare că am avut, şi rămânem deşarţi întru păcatele noastre. Cine e de vină? Cine şi-a ales singurătatea plină de vorbe la care n-a chibzuit? Ţi-a fost frică de copii? Dumnezeu îl ia la Sine nu cumva să-l strice inima, care atâţia a împiedicat să vină la viaţă…”.

– „Ai dreptate, părinte, eu sunt vinovata, eu şi soţul meu. Am uitat porunca Celui prea înalt, şi acum iată-ne pedepsiţi… Adu-i Doamne ciorchină la sânul meu, gemeni şi gemeni la inima mea… ca odrasle tinere de măslin în jurul mesei”. Amin! Şi s-a luminat casa de sfinţi mici şi de candele vii. Dar unde luminile însufleţite nu vor să mai vină?…

===

Muşcătura păcatului

Când norocul va face cu putinţă naşterea altor prunci, se va vedea câtă durere se va adăuga celei normale, organele materne rămânând cu cicatrice; s-a văzut chiar că pruncii se nasc mai puţin plini la trup, mai uşori la greutate, şi naşterea însăşi va putea avea complicaţii în urma unor aderenţe anormale, ceea ce provoacă hemoragii, uneori de-a dreptul grave, în ora naşterii. Iar cu efect mai îndepărtat va veni neurastenia, nervosismul, isteria, o sensibilitate la infecţii în organele femeii, până la rinichi.

================================================

Cuvânt către soţ


Nu-ţi striga niciodată soţia doar pe nume, ci însoţeşte-l pe acesta cu cuvinte de alint, de cinstire, cu multă dragoste…

Prefer-o pe ea înaintea celorlalţi în orice împrejurare, atât pentru frumuseţea, cât şi pentru dicernământul ei, si laud-o (SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR)

===

Despre comunicare

A comunica înseamna mai mult decât a vorbi.

Pentru a comunica într-adevăr, trebuie mai mult decât să ne mişcăm buzele încontinuu.

Comunicarea înseamnă să asculţi, să înţelegi, să împărtăşeşti.

Ea implică cuvinte, dar trece dincolo de ele , spre inima.

===

DUMNEZEU

doreşte ca voi doi să împărtăşiţi toate

unul cu celălalt

Când vă căsătoriţi, DUMNEZEU doreşte ca voi doi să împărtăşiţi toate unul cu celălalt.

Căsătoria, din perspectiva ortodoxă, înseamnă împărtăşirea a tot ce sunt eu cu tot ceea ce este soţia mea.

Căsătoria nu este doar unirea a două trupuri în timpul actului sexual, ci şi unirea a două voinţe , a două inimi şi a două vieţi.

Aceasta este planul şi dorinta lui DUMNEZEU pentru căsătorie: doi indivizi de formaţie şi personalităţi diferite, trăiesc împreună o nouă viaţă şi devin astfel, o singură fiinţă.

Comentarii
  1. maria paula spune:

    FRUMOS SI GRAITOR DE LA SINE …PT TOTI SI PT MINE .

  2. maria paula spune:

    Emotionant ceea ce ai scris PENTRU MAMA…ta !! Maica Domnului sa ocroteasca toate mamele!! Frumoasa cantare VINO DIN LIBAN MIREASA !! (Si celelalte)

  3. Sat Anlage spune:

    awesome blog, do you have twitter or facebook? i will bookmark this page thanks. lina holzbauer

  4. Thank you, i’m glad you like it. 🙂

    Yes, I have twitter.

  5. Maria Mirabela spune:

    Am lecturat ceea ce ai scris in acest post al tau si imi place. Continua tot asa.

  6. Tetris Online spune:

    You made some first rate factors there. I regarded on the internet for the issue and located most people will go together with along with your website.

  7. cooking games spune:

    A powerful share, I simply given this onto a colleague who was doing a little bit analysis on this. And he in fact bought me breakfast as a result of I discovered it for him.. smile. So let me reword that: Thnx for the deal with! But yeah Thnkx for spending the time to discuss this, I feel strongly about it and love reading extra on this topic. If attainable, as you grow to be expertise, would you mind updating your weblog with more particulars? It is highly helpful for me. Large thumb up for this blog post!

  8. poker spune:

    Youre so cool! I dont suppose Ive learn something like this before. So nice to seek out any individual with some original ideas on this subject. realy thank you for beginning this up. this web site is something that’s needed on the internet, someone with a little bit originality. helpful job for bringing one thing new to the internet!

  9. Case de vanzare spune:

    Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe.

  10. Home Heating spune:

    Thank you amazing blog, do you have twitter, facebook or something similar where i can follow your blog

    Sandro Heckler

  11. Ana-Maria spune:

    Cum eu nu mă mai opresc din citit, să nu te opreşti nici tu din scris atâta timp cât ai un cuvânt bun de spus, că lumina nu se ţine sub obroc 🙂

  12. Mulţumesc pentru încurajări Ana! Dacă ţi-a plăcut, fă cunoscută vestea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s