Archive for the ‘Iulie’ Category

Vorbirea sufletului cu Dumnezeu

Posted: Iulie 31, 2011 in Iulie

31 iulie

Vorbirea sufletului cu Dumnezeu[1]

 

Neîncetat vă rugaţi (I Tesaloniceni 5, 17)

          Să-I cerem Domnului, din toată inima, să ne aducă tot mai mult la Sine pe fiecare; şi ca rugăciunea noastră să nu fie rece, împrăştiată, cu conştiinţă necurată, cu o inimă care n-a ajuns să se împace cu cei cu care ne-am aflat în dezbinare şi ca rugăciunea noastră să fie de fiecare dată vorbire vie, adevărată, a sufletului nostru cu Dumnezeu. Atunci ea nu va rămâne stearpă.

Primind toate din mâinile lui Dumnezeu, vom voi să săvârşim şi noi tot lucrul cu mâinile noastre, conştiincios, cu osârdie, nu pentru lauda omenească, ci pentru Domnul însuşi, să nu slujim ca nişte năimiţi, ci ca popor al lui Dumnezeu, aşezând la temelia întregii noastre vieţi adevărul. Să nu fim creştini doar cu numele, să ne facem adevăraţi următori ai lui Hristos, mădulare vii ale Bisericii, dăruindu-I inima noastră. Atunci El, Atotputernicul, ne va îndeplini toate noile şi vom afla încă de aici, de pe pământ, liman de linişte; oricât de ameninţătoare vor fi valurile mării vieţii, ştim că nu ne vom îneca.

Iată ce le făgăduieşte Domnul celor ce I se încredinţează: „Duhul Meu Îl voi pune înlăuntrul vostru şi voi face ca voi să umblaţi în rânduielile Mele, iar judecăţile Mele să le păziţi şi să le faceţi” (Iezechiel 36,27)

Fie El cu noi şi noi împreună cu El, oricând şi oriunde.


[1] Extras din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului).

Anunțuri

Mâna care dă

Posted: Iulie 30, 2011 in Iulie

30 iulie

Mâna care dă[1]

Argint şi aur nu am; dar ce am aceea îţi dau.

(Faptele Apostolilor 3, 6)

         Nu putem ajuta aproapele numai cu aur şi argint. Dacă nu fiecare dispune de bani,  în schimb tot omul, bătrân şi tânăr, sărac şi bogat, poate oferi un pic de căldură sufletească, poate ogoi o suferinţă unuia care trăieşte în singurătate, cu un cuvânt bun, cu o compasiune frăţească. Nicio pornire bună a  inimii nu va trece neluată în seamă în ochii Celui care a făgăduit răsplata, chiar şi pentru un pahar cu apă, oferit cu iubire.

Mântuitorul a fost mai sărac decât cei mai mulţi dintre noi. N-avea nici bani, nici ungher în care să-Şi plece capul, şi totuşi cât de bogat, de generos este izvorul de iubire şi compasiune pe care l-a revărsat asupra întregii omeniri, ce exemplu viu, la îndemâna oricui, ne oferă primul ajutor de fiecare clipă dat în timpul vieţii Sale pământeşti celor aflaţi în suferinţă.

Să păşim şi noi, împreună cu Apostolii , pe urmele Sale şi să nu pregetăm a dărui tot ce avem. Având mereu înaintea ochilor chipul luminos al dumnezeiescului nostru Învăţător vom găsi cu ajutorul Lui, de bună seamă, puterea şi priceperea de a-L imita după puteri, fie şi în cea mai modestă măsură.


[1] Extras din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului).

Îndoieli de prisos

Posted: Iulie 30, 2011 in Iulie

29 iulie

Îndoieli de prisos[1]

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul, şi nu uita toate

răsplătirile Lui; pe Cel ce Se milostiveşte de toate

fărădelegile tale, pe cel ce vindecă toate bolile tale.

(Psalmi 102, 2-3)

    Dacă am ţine minte nenumăratele faceri de bine de care noi, nevrednicii, ne-am putut bucura de la Dumnezeu, n-ar mai fi în noi deloc cârteală şi nemulţumire. Dar înclinăm să ţinem minte mai mult greutăţile din tot ce ni s-a întâmplate în trecut. Iar deseori, făcând socoteala necazurilor şi eşecurilor din viaţa noastră, uităm să le comparăm cu acele nu puţine cazuri când am simţit asupra noastră o vădită şi perceptibilă lucrare a milostivirii şi ajutorului lui Dumnezeu.

Câtă lipsă de recunoştinţă faţă de Tatăl nostru ceresc şi cât de puţină credinţă se arată în acest caz! Ce-am zice dacă, în ciuda numeroaselor servicii pe care i le-am făcut unui prieten, acesta ne-ar privi acesta ne-ar privi cu neîncredere şi s-ar îndoi de prietenia noastră? Fireşte că ne-am revolta de o asemenea atitudine. Cu atât mai mult greşim înaintea lui Dumnezeu cu cât, după ce ne-am bucurat în repetate rânduri de ajutorul Său mărinimos, de îndelungata Sa răbdare, ne îndoim totuşi că rugăciunea va fi ascultată şi privim cu spaimă viitorul. Nu aşa ceva aşteaptă de la noi Dumnezeu. Îndoiala noastră nu poate să-I placă! Cu mult mai bine ar fi dacă, recunoscându-ne mereu nevrednicia, am păstra cu recunoştinţă în inimă amintirea atâtor şi atâtor dovezi de milostivire, de care ne-am bucurat de la Mântuitorul nostru, şi ne-am arăta gata să-I dăm fără crâcnire tot ce ne-ar cere.

Să fie iubirea noastră de Domnul atât de firavă încât când vine clipa de a ne supune voinţei Lui, noi să ezităm a repeta cu absolută supunere cuvintele lui Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Lui binecuvântat” ?


[1] Extras din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului).

 

Răspunderea

Posted: Iulie 30, 2011 in Iulie

28 iulie

Răspunderea[1]

Iar cel care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie,

puţin va fi bătut. De la cel căruia i s-a dat mult, mult se va cere;

şi de la cel căruia i s-a încredinţat mult, mai mult se va cere.

(Luca 12, 48)

Ar trebuie să pătrundem mai adânc sensul acestor cuvinte. Asupra noastră apasă o grea responsabilitate pentru „talantul” pe care ni l-a încredinţat Dumnezeu. Fie că este vorba de o avere pământească – bani, putere, sănătate, îndemnări, fie de una spirituală – unuia mai mult, altuia mai puţin -, toate îi sunt încredinţate omului pentru un timp şi pentru a pune în practică ceea ce i s-a dat, în folosul aproapelui şi spre slava lui Dumnezeu. Ni se va cere o riguroasă „dare de seamă” şi numai atunci ne vom învrednici de laudele Domnului, ca nişte robi destoinici, dacă vom pune în lucrare ceea ce am primit şi când fiecare părticică de lucru primit de la Dumnezeu îi va putea fi de folos aproapelui, nouă nerămânându-ne nimic din ceea ce aparent ne aparţinuse.


[1] [1] Extras din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului).

 

Răspuns la rugăciune

Posted: Iulie 30, 2011 in Iulie

27 iulie

Răspuns la rugăciune[1]

Iar Celui ce, potrivit puterii care lucrează

în noi, poate face cu mult mai mult decât tot

ceea ce noi cerem sau gândim Lui, fie-I slava.

(Efeseni 3, 20)

          Deseori ni se întâmplă să-i auzim zicând că le este greu să se roage. Din păcate şi nouă ni se întâmplă adesea să ne slăbească credinţa, când suntem într-o situaţie grea sau atunci când ni se pare că rugăciunea noastră rămâne fără răspuns. Suntem demoralizaţi, uneori renunţăm să ne mai rugăm. Dacă ne-am purta cu Domnul ca şi cu un Părinte iubitor, dacă am crede cu tărie în cuvântul Său, n-am înceta niciodată să ne rugăm. Deseori se întâmplă ca Domnul să nu ne răspundă îndată, din motive care ne rămân ascunse, dar asta nu înseamnă că nu ne aude.

Când Mântuitorul a fost chemat la Lazăr, care era pe moarte, pe care-l iubea numindu-l prietenul Său, El a zăbovit, lăsând să treacă două zile până când a ajuns în Betania. O asemenea atitudine ar putea să ne mire, dar acum ne dăm seama de ce a zăbovit. A venit după ce Lazăr murise, când surorile şi apropiaţii lui nu mai aşteptau nimic de la Iisus… Dar, când totul părea terminat, Domnul l-a întors la viaţă pe Lazăr, a prefăcut plânsul în bucurie, arătându-le tuturor slava şi măreţia lui Dumnezeu.

Deseori Dumnezeu procedează aşa şi cu noi. Ne rugăm cu mare sârg, alergăm de mai multe ori, cu lacrimi, înaintea Lui, dar tot ceea ce ne provoacă durere rămâne neschimbat. Doar Domnul ştie de ce nu a răspuns de îndată rugăciunii noastre. Să nu cădem în disperare, să fim convinşi că El ne aude, fiindcă s-ar putea ca, în clipa când ni se va părea că nu mai e nimic de făcut, să apară izbăvirea! Să ţinem minte că El, Milostivul, Atotputernicul poate face neînchipuit mai mult decât ne putem imagina. Să nu-L supărăm cu puţina noastră credinţă, să fim convinşi că rugăciunea noastră sinceră va fi întotdeauna ascultată şi că va primi răspuns, spre binele nostru.


[1] Extras din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului).

Răsplata celor smeriţi

Posted: Iulie 30, 2011 in Iulie

26 iulie

Răsplata celor smeriţi[1]

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăţia Cerurilor

(Matei 5, 3)

          Ce diferenţă imensă între noţiunile cu care operează oamenii şi cele ale Evangheliei! Ceea ce „în lume” ajunge de cele mai multe ori să fie dispreţuit, în ochii lui Dumnezeu este la mare preţ. Oare de câte ori aceşti „săraci cu duhul”, cărora li se promite o atât de însemnată răsplată, nu sunt umiliţi şi dispreţuiţi pe pământ! „Dumnezeu se împotriveşte celor trufaşi, iar celor smeriţi le dă har”. De câte ori nu întâlnim în Sfânta Scriptură laude la adresa celor smeriţi, a celor ce-şi recunosc păcatele, neputinţa, a celor ce-şi înţeleg nevrednicia şi se consideră pe sine mai prejos decât toţi!

Aceştia sunt cei ce se arată recunoscători pentru toate, gata mereu să cedeze altora. Lor, celor ce nu aşteaptă nimic de la nimeni, celor ce se bizuie doar pe milostivirea lui Dumnezeu, le făgăduieşte Domnul Împărăţia cerurilor. Ei, care consideră că nu înseamnă nimic, sunt cei mai îndreptăţiţi să primească puterea harului dumnezeiesc cea făgăduită celor cu inima smerită şi înfrântă.

Astfel, începând chiar de aici de pe pământ, ei sunt mai fericiţi decât alţii, fiindcă Domnul a spus: „Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca 17, 21), iar cuvintele Apostolului Pavel ne reamintesc acelaşi lucru: „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt” (Romani 14, 17).


[1] Extras din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului).

A munci în numele lui Hristos

Posted: Iulie 30, 2011 in Iulie

25 iulie

A munci în numele lui Hristos[1]

Noi înşine suntem robii voştri de dragul lui Iisus

(II Corinteni 4, 5)

          Se spune despre un faimos pictor care a pictat plafonul catedralei „Sfântul Petru”, că şi-a prins de boneta pe care o purta pe cap o mică sursă de lumină, pentru ca să nu-i cadă umbra pe pictură. Ar fi bine dacă am urma şi noi acest exemplu, pentru ca umbra noastră să nu acopere lucrul pe care îl facem. Să ne situăm faţă de acest lucru într-un raport în care eul nostru să nu se proiecteze nicicum pe el şi pentru ca tot lucrul să fie făcut în numele lui Hristos. Nu este uşor, fireşte, ca atunci când îţi îndeplineşti obligaţiile să faci abstracţie de tine, de stare de spirit în care te afli. De obicei ispita este mare. Împrejurările nu se arată întotdeauna aşa cum ni le-am dorit. Avem impresia că nu suntem apreciaţi, că nu ni se acordă consideraţia pe care o merităm. Începem să ne simţim jigniţi şi egoismul ne scade râvna  pentru ceea ce facem, creează disensiuni între noi şi colegii noştri. Fireşte că în aşa ceva nu este nimic creştinesc. Chiar dacă suntem defăimaţi, chiar dacă ni se subapreciază munca în mod real sau ni se pare nouă că este aşa, nimic nu trebuie să ne micşoreze râvna şi perseverenţa în îndeplinirea datoriei.


[1] Extras din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului).

Să nu ne pierdem râvna

Posted: Iulie 24, 2011 in Iulie

24 iulie

Să nu ne pierdem râvna[1]

 Să u slăbim dar în a face binele… către toţi,

dar mai ales către cei de o credinţă cu noi

(Galateni 6, 9-10)

Nu întotdeauna ni se întâmplă să terminăm cu bine un lucru bun pe care ni l-am propus; de multe ori apar piedici pe care trebuie să le înlăturăm luptând, alteori se ivesc oameni şi împrejurări care ne stau împotrivă. Atunci ne demoralizăm, începem să credem că nu mai avem forţa să continuăm lupta, suntem gata să renunţăm la lucrul început.

Un creştin adevărat nu poate cădea în delăsare; el ştie că Domnul îi binecuvântează intenţiile, dacă sunt vrednice de luat în seamă şi, încredinţându-se în mâinile lui Dumnezeu, merge mai departe, fără a-şi cruţa eforturile, cu uitare de sine, suportând fără crâcnire greutăţile. Neurmărind nimic altceva decât scopul propus, ascultă numai de glasul lui Dumnezeu, Care îi repetă ori de câte ori are un eşec: „Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, şi în Mine credeţi” (Ioan 14, 1). Aceste cuvinte îl vor face să meargă mai departe.


[1]  Extras din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului).

A sluji aproapelui

Posted: Iulie 24, 2011 in Iulie

23 iulie

A sluji aproapelui[1]

Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos

(Galateni 6, 2)

Nu ne aflăm pe pământ pentru a trăi doar pentru noi şi a ne căuta fericirea personală. Lumea întreagă este o imensă familie şi toţi suntem fraţi şi datori să ne ajutăm unii pe alţii, să ne iertăm unii pe alţii, să ne uşurăm unii altora greutăţile vieţii.

Nu există nimic mai trist decât o viaţă trăită în singurătate, în care nu ai pe cine să iubeşti şi nici pe cine să ajuţi. Un creştin nu poate duce o asemenea viaţă. Chiar şi cei care trăiesc singuri, care nu au familie, sunt înconjuraţi de oameni care au nevoie de ei. Căutând să demonstrăm că mai putem fi utili, străduindu-ne să câştigăm încrederea semenilor, vom îndeplini cu certitudine „legea lui Hristos”.

Această lege iradiază iubire – la aceasta se şi rezumă, în cele din urmă, iar cel ce-şi iubeşte fratele va fi în stare să-i poarte şi sarcina şi prin aceasta va uşura greutate propriei sale cruci. Să nu uităm că tot ce avem nu ne aparţine, de fapt. Puterea, posibilităţile de care dispunem, calităţile cu care suntem înzestraţi, toate le-am primit de la Dumnezeu şi trebuie să ne slujim prin ele aproapele.


[1]  Extras din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului).

Izvorul vieţii

Posted: Iulie 22, 2011 in Iulie

22 iulie

Izvorul vieţii

Dacă ai fi cunoscut dorul lui Dumnezeu şi

Cine este Cel care-ţi zice: „Dă-mi să beau”,

tu ai fi cerut de la El şi El ţi-ar fi dat apă vie.

(Ioan 4,10)

Dacă ai fi ştiut! Da, deseori în viaţă, când ne găsim într-o împrejurare grea, când ni se întâmplă să ne împotrivim din răsputeri să facem un anumit lucru, dacă am fi ştiut că tocmai acela ar putea să ne fie izvor de viaţă – am fi acceptat fireşte ceea ce ni se propunea sau ni se pregătea. De aceea să nu subapreciem niciodată chemarea sau să căutăm sî ne sustragem, oricât de greu şi de neplăcut ar fi lucrul pe care suntem obligaţi să-l facem. Dacă acesta „ne-a ieşit în cale”, înseamnă că ni l-a trimis Domnul cu un anumit scop. S-ar putea ca niciodată să nu mai căpătăm acea comoară duhovnicească care ni s-ar fi descoperit tocmai în îndeplinirea acelei obligaţii, dacă vom scăpa ocazia de a face ceea ce ne-a dat de făcut Dumnezeu.

Ni se întâmplă adesea să suportăm ofense şi nedreptăţi din partea apropiaţilor noştri şi atunci să spunem cu năduf că mai uşor ne-ar veni să îndurăm o încercare de la Dumnezeu, decât atâta suferinţă din partea oamenilor.

Dar nu este oare şi aceasta o încercare tot de la Dumnezeu? Dacă El a îngăduit-o, înseamnă că tot El ne-a trimis-o, pentru desăvârşirea noastră; să o primim cu iubire şi supunere, ca şi cum am fi primit-o chiar din mâinile Mântuitorului şi ne va fi mai uşor. Să-i cerem Domnului „apa cea vie”, chiar dacă va veni dintr-un izvor cu apă sălcie…