Archive for the ‘Conspirativ!’ Category

Wess Moore descrie persuasiunea publicitară realizată prin intermediul televiziunii:

     Când cercetările lui Mulholland au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de televiziune, cel puţin în sectorul de marketing şi publicitate. Realizând că telespectatori intră automat într-o stare de transă când privesc la televizor, producătorii au început să producă reclame care induc stări şi dispoziţii emoţionale inconştiente în privitor. Scopul reclamelor nu este să apeleze raţionalul sau conştientul (care de obicei este îndepărtat în timpul reclamelor), ci mai degrabă să implanteze dispoziţii pe care consumatorul le va asocia cu produsul întâlnit în viaţa reală. Când vedem produsul expus în magazine, de exemplu, acele emoţii pozitive sunt activate. Prezentarea şi susţinerea lor de către atleţii favoriţi şi alte celebrităţi trezeşte aceleaşi asociaţii. Într-un supermarket, care este în aşa fel organizat încât toată lumea să poată să vadă şi să atingă fiecare produs, cumpărătorul adesea apucă în grabă ceva, fără să-şi dea seama că este chiar ceea ce-i fusese inoculat în subconştient (Moore: 59-66)

    Produsul este asociat unei imagini sau unei realităţi care produce emoţie şi incită dorinţa. Obiectul promovat în retorica reclamei respective se propune pe el însuşi ca mijloc de obţinere a plăcerii sau de satisfacere a dorinţei respective. Ajunşi în apropierea lucrului respectiv, îl vom cumpăra pentru a ne oferi măcar această minimă descărcare a tensiunii unei dorinţe neîmplinite.[1]

escaping_from_the_cold_harsh_realities_of_consumerism

     Reclamele ne oferă dezinteresat un dar, ne seduc atenţia vorbindu-ne despre dorinţele noastre, şi ne propun satisfacerea plăcerii. Darul sau secretul fericirii este sugerat a fi chiar produsul sau comportamentul la care se face reclamă.

Reclama intervine între oameni şi nevoile lor, îi împiedică să-şi satisfacă nevoile şi îi determină să creadă că satisfacţia poate fi obţinută doar prin mărfuri. (Mander:127)

     În oricare proces publicitar creatorii de publicitate caută nevoia, construiesc reclama ca pe o proiecţie a acestei nevoi, şi promit, prin obiectul pe care îl propun, satisfacerea dorinţei. Această promisiune actualizează nevoia şi stârneşte dorinţa. Motorul acesteia, fantasma, se instalează în subconştient de unde, cu tenacitate, incită imaginaţia. Repetarea reclamei nu face decât să fixeze cât mai bine fantasma, să-i dea relief şi forţă în intensificarea dorinţei.

     Iată o reclamă tipică: Personajele principale sunt maşina căreia i se face publicitate, bărbatul care o cumpără şi o femeie tânără, care zâmbeşte promiţător din interiorul maşinii, „accesoriu” semnificativ al acesteia. Mesajul sugerează că a alege acea marcă, a deţine acel automobil este ca şi cum ai avea însăşi femeia. Dorinţa erotică, drept substrat al reclamei, este incitată prin chipul seducător al femeii, prin plăcerea promisă, subînţeleasă, care se citeşte în privirile sau în gesturile ei. Pentru a rezolva tensiunea aceasta, se propune ca soluţie maşina. Ea devine cheia dobândirii plăcerii. Dorinţa de a poseda maşina nu exista înainte de vizionarea reclamei, însă prin intermediul ei fantasma se instalează în minte. Prin repetarea vizionării, se  creşte relieful noii dorinţe care se justifică prin faptul că reclama este văzută şi revăzută, dar şi prin plăcerea care, cel puţin în chip nemărturisit, se lucrează în minte. Astfel că, atunci când insul o să dorească să-şi cumpere o maşină va fi mai puternic atras către marca promovată, spre a dobândi plăcerea promisă – a satisface conflictul interior, aşa-zisa disonanţă cognitivă. Reclamele nasc astfel dorinţe noi legate însă de cele vechi, pe care le amplifică.[2]

     Dobândirea lucrului promovat prin reclamă aduce în primul rând o rezolvare a tensiunii dorinţei.[…] Nevoia originară (cea erotică) nu este satisfăcută deplin, ci doar amăgită sau amânată, omul mulțumindu-se deocamdată cu plăcerea obținută prin cumpărarea obiectului (automobilul). Pe de altă parte nevoia inițială amplificată prin vizionarea reclamei și nesatisfăcută va crea un fond sau platou de frustrare tocmai bun pentru sădirea altor false nevoi.

     Școala publicității[3]

     Reclama este o glumă foarte serioasă, prin care omului i se transmite într-un mod seducător un întreg cod de valori, i se face o adevărată educație, fără să fie nevoie pentru aceasta să meargă la școală sau să depună vreun efort oarecare. […] Fiecare reclamă nu este altceva decât una dintre lecțiile pe care cultura de consum le dă omului contemporan.

– repetiția se află pe primele locuri în rândul tehnicilor de persuasiune și manipulare

– fiecare revedere a reclamei constituie cea mai bună dovadă că produsul respectiv este cel de care avem nevoie

– legarea unui obiect, a unui comportament de o fantasmă, pentru a le face ușor memorabile, este o tehnică folosită în întreaga perioadă a Evului Mediu și a Renașterii. Arta memoriei sau magia își întemeiază acțiunea și eficacitatea chiar pe această metodă.

     În timp ce cultura, religia sau școala își găsesc sensul în a pune în lumină conținutul spiritual și rațional al lucrurilor sau al actelor umane, a transfigura religios sau cultural orice activitate, adâncind simbolic realitatea, publicitate,a dimpotrivă, acționează în mod invers, preluând orice aspirație, năzuință sau realitate pentru a le reduce la imaginea unui produs. La senzație și emoție sau chiar la un scenariu fantastic al dorinței. Dincolo de reducerea orizontului spiritual al omului, închiderea lui în lumea obiectelor și a senzațiilor pe care acestea ni le produc, publicitatea operează, prin intermediul reclamelor, și produce o mutație semnificativă în percepția realității, în gândire și în comportament, mutație care favorizează acțiunea.


[1] Ştiinţa şi războiul sfârşitului lumii / Virgiliu Gheorghe, Bucureşti, Ed. Prodromos, 2008, p.9-10

[2] Ibidem, p. 14

[3] Ibidem, p. 15, 16.

CEVA S-A SCHIMBAT ÎN ULTIMII ANI, NIMIC NU MAI ESTE CA ÎNAINTE.

      Unii muncesc până la epuizare ca să poată supravieţui, şi nu ştiu cum a mai trecut o zi, iar alţii se aruncă cu disperare în tot felul de distracţii, de parcă ar trăi ultimele zile ale vieţii şi ar vrea să uite cu totul de aceasta. Trecutul a dispărut sub bombardamentul ştirilor care ne absoarbe întreaga atenţie, ca şi cum de acele informaţii ar depinde viaţa noastră. Ritmul este ameţitor şi epuizant, încât aproape nimeni nu mai are răgazul să se adune pentru a-şi pune ordine în viaţă, pentru a-şi împlini un vis al copilăriei. Un sociolog german observacea mai mare criză a lumii contemporane nu este cea a petrolului, ci a acelui interval de linişte şi pace în care să fim singuri cu noi înşine sau cu cei pe care îi iubim, departe de vâltoarea mediatică a ştirilor şi a zgomotului cotidian, a grijilor şi a lui „ce se mai întâmplă în lume”. Se pare că ducem un război apăsător, al nervilor, al terorii psihice, al fantasmelor şi al schimbării. Către ce ne îndreptăm, vom încerca să aflăm analizând câteva dintre cele mai importante provocări la care trebuie să facă faţă omenirea şi la care fiecare dintre noi este de dorit să avem propriul răspuns.[1]

Rolul publicităţii în configurarea gândirii şi comportamentelor

Jerry Mander (peste 15 ani de experienţă în domeniul relaţiilor publice şi al publicităţii) afirmă în primele rânduri ale cărţii sale că:

am învăţat că este posibil ca prin intermediul mass-mediei să vorbeşti direct în minţile oamenilor precum odinioară magicienii, imprimând înlăuntrul acesteia imagini care îi pot determina pe oameni să săvârşească fapte la care, niciodată nu s-ar fi gândit. (Mander: 13)[2]

manipulare

Să cunoaştem rolul real pe care campaniile publicitare îl joacă în viaţa societăţii.

De la apariţie ei, publicitatea şi-a revendicat un rol de informare în ceea ce priveşte oferta pieţei de servicii şi mărfuri. „Trebuie să fiţi informaţi ca să puteţi alege, ni se sugerează, iar noi, cei care ştim şi vă vrem binele, vă ajutăm ca să alegeţi tot ceea ce vă este mai bun şi mai folositor şi, chiar, indispensabil”, se insinuează, cu subînţeles, în întregul discurs publicitar. Însă conţinutul informaţional al reclamelor este însă nu numai redus, ci inexistent cel mai adesea.[3]

Ni se arată un peisaj de munte cu ape curgătoare, un copil aleargă, iar într-un colţ al imaginii, marca promovată. Care este informaţia referitoare la produsul respectiv? Aţi văzut vreodată le televizor vreo reclamă la maşini care să ne informeze asupra caracteristicilor generale ale acestora, fiabilitatea motorului sau alte date tehnice care să ne convingă raţional de superoritatea mărcii respective? Oare ce informaţie poate conţine o reclamă la ţigări, atâta timp cât gustul sau aroma acestora rămân practic neschimbate, iar legea internaţională chiar interzice cuprinderea în reclama la ţigări a unei informaţii pozitive referitoare la fumat sau la ţigara respectivă. A prefera o ţigară anume nu poate fi decât o problemă de gust; numai încercând mai multe ţigări cineva ar putea s-o aleagă pe aceea care-i place cel mai mult. Şi cu toate acestea, cele mai mari sume de bani se cheltuiesc anual în reclama la ţigări.

„Ce ne pasă nouă că vor să-şi cheltuiască banii pe publicitate – oricum nu ne pot influenţa cu nimic, căci fumăm, dacă vrem să o facem, ce ţigară ne place mai mult!” Şi totuşi, anual în lumea întreagă se cheltuiesc sute de miliarde de dolari numai pentru publicitate. Să fie oare grandomani sau paranoici producătorii concernelor economico-financiare, ca să investească atât de mult numai ca să-şi vadă afişate produsele?[4]

     S-a constatat că vânzarea unui lucru depinde mai puţin de calitatea acestuia, de nevoia reală pe care ar avea-o publicul, şi mai mult de reclama făcută. Cu alte cuvinte, crearea unei imagini seducătoare şi plasarea ei în mintea consumatorului devine mai importantă pentru vânzarea produsului promovat decât însăşi confecţionarea sau calitatea acelui produs.

     Publicitatea nu este morală. Ea lucrează pentru cine plăteşte şi asigură succesul, pentru cine dă mai mult. Scopul adevărat al publicităţii nu este informarea, precum se declară, ci condiţionarea prin intermediul manipulării mediatice a unor false nevoi, a unor dorinţe sau atitudini consumatoriste.[5] (…VA URMA)


[1] Ştiinţa şi războiul sfârşitului lumii / Virgiliu Gheorghe, Bucureşti, Ed. Prodromos, 2008, p 3-4.

[2] Ibidem, p. 5.

[3] Ibidem, p. 6.

[4] Ibidem, p. 7

[5] Idem şi p. 8.

NEW AGE

(NOUA ERĂ)

partea a II a

 

mişcare ocultă îndreptată împotriva religiei creştine

(1993)

Aspecte istorice ale Mişcării New Age.

Mişcarea New Age îşi are rădăcinile moderne în Societatea Teosofică fondată în 1875, în New York, de către Helene Petrova Blavatsky, de origine rusă.

Una dintre învăţăturile de bază ale acestei organizaţii este că toate religiile au „adevăruri comune” care transcend diferenţele posibile. Membrii ei cred în existenţa maeştrilor care sunt fie spirite, fie oameni mai evoluaţi decât „oamenii de rând”[1] – cu alte cuvinte persoane iluminate în mod special.

Una dintre figurile centrale care s-au evidenţiat în Societatea Teosofică este Alice Bailey (1880-1949), englezoaică, emigrată în America. Ea a pus bazele Mişcării New Age şi este considerată marea lor preoteasă. Ca şi medium spiritist, ea a primit mesaje de le aşa numitul maestru al înţelepciunii, tibetanul Djawal Khul. Aceste mesaje pe care ea le-a scris fiindu-i dictate de această fiinţă demonică, au fost publicate în numeroase cărţi. Aceste învăţături secrete care până în ziua de astăzi[2] sunt urmate cu minuţiozitate în cercurile New Age, constituie Planul Mişcării.

Ieşirea la lumină

În conformitate cu nişte instrucţiuni secrete Mişcarea trebuie ţinută departe de ochii publicului până în 1975 când putea să iasă la lumină şi să-şi anunţe chiar planul pentru NOUA ORDINE A LUMII. Începând din acest moment mass-media urma să fie folosită pentru răspândirea învăţăturilor Mişcării New Age şi aşteptării Hristosului Noii Ere. Acest lucru s-a şi întâmplat.

Una dintre tacticile iniţiale a fost câştigarea de mulţi simpatizanţi prin activităţi pacifiste, anti militare. Următorul pas a fost promovarea unei „critici sceptice şi destructive faţă de religie care susţin nemurirea omului”.[3]

Programele New Age şi-au croit drum în lumea afacerilor şi-n toate aspectele societăţii, incluzând comunitatea creştină. În spatele unor teme neprimejdioase cum ar fi alimentaţia sănătoasă şi ţinuta fizică, sunt de obicei incluse următoarele practici care nu sunt altceva decât diferitele tehnici oculte orientale: meditaţia, practici yoga, terapii de relaxare, hipnoză, vindecare psihică, vedenii şi gândire pozitivă. Ultimele două au la bază presupunerea că prin sugestii mintea poate crea şi realiza tot ce-şi propune. Gândirea pozitivă este adesea folosită în combinaţie cu versete biblice şi este considerată drept credinţă, în ciuda premizei nebiblice că „forţa primară” din fiecare persoană este bună.

Pe lângă această varietate de oferte, Mişcarea New Age se inspiră şi din alte surse. În educaţie şi counseling, de exemplu, metodele îşi au originea mai ales în antroposofia lui Rudolf Steiner.

Mişcarea New Age popularizează cu succes iar apoi foloseşte domeniu după domeniu, infiltrându-se astfel sistematic în societatea noastră.

Aşa este cazul, de pildă, cu educaţia holistică, cu meditaţiile şi instruirile psihice de toate nuanţele, cu medicina holistică, cu alimentaţia naturală, cu ecologia, incluzând protejarea mediului şi a drepturilor animalelor, cu campaniile de dezarmare, cu cursurile de management pentru liderii din industrie şi comerţ, cu proiectele pentru curmarea foametei şi multe alte domenii.

Cartea lui Marilyn Ferguson, The Aquarian Conspiracy (Conspiraţia lui Acvariu), a contribuit in mare măsură la cunoaşterea învăţăturii Mişcării New Age de către public. Ea poate fi considerată cartea de cult a Mişcării New Age. Lăsând ţara promisă a noii ere şi bucuriile „stărilor de conştiinţă”, modificare, cartea propagă Planul Mişcării New Age în întreaga lume.

Gândirea New Age este exprimată şi în lucrările fizicianului de origine austriacă, Fritjof Capra care acum[4] trăieşte în America, în special în cartea lui The Turning Point (Punctul de întoarcere), publicată în 1982.

Copiii şi adolescenţii au fost influenţaţi de ideile Mişcării New Age printr-o avalanşă de jocuri, filme, video, casete audio, cărţi atractive, literatură, jocuri de societate şi jucării. Şapte din cele mai cunoscute zece filme sunt clasate drept ficţiune. În fruntea listei se situează E.T., urmat apoi de Star Wars (Războiul Stelelor). Şaptezeci la sută din succesele în vânzări la casele de bilete au fost pentru filmele cu teme de ficţiune. Cărţile de ficţiune se vând ca pâinea caldă, editorii devenind milionari. Sute de titluri sunt deja pe piaţă cuprinzând aproape totdeauna forme de ocultism (cum ar fi comunicarea cu morţii, implorarea spiritelor, ghicirea, telepatia, levitaţia unor obiecte cu ajutorul puterii de concentrare), vrăjitorii şi magii.[5] Centurile magice, amuletele, săbiile magice au devenit parte din universul propriu tinerilor. Sub titlul „Ezoterice”,[6] standurile de cărţi ne oferă cărţi oculte care cuprind instrucţiuni detaliate cu privire la modul prin care se pot contacta forţele supranaturale. „Călătoriile prin alte tărâmuri pot fi experimentate” sub îndrumarea „centrelor Psihice” care au luat fiinţă în multe oraşe.[7]

Muzica, unul din mijloacele cele mai moderne de a influenţa masele, este utilizată de Mişcarea New Age pentru a-şi împlini scopul. După Alice Bailey, terapia prin muzică face parte din pregătirea pentru Noua Eră. Compusă special, cu sunetele ei „din afara acestei lumi”, ea a pătruns deja pe piaţa discurilor ca un nou stil, iar numărul admiratorilor ei creşte vertiginos.

Semnificative sunt şi relaţiile Mişcării New Age cu organizaţii internaţionale proeminente, cum ar fi ONU, UNESCO, Consiliul Mondial al Bisericilor, Clubul de la Roma, Fundaţia Rockefeller, Fundaţia Ford, Comisia Trilaterală, Grupul Bilderberg, francmasoneria şi mai presus de toţi iluminaţii. Obiectivele Mişcării New Age sunt promovate de personalităţi în posturi de conducere, de exemplu, Robert Muller[8] care în funcţia sa de Secretar General la Naţiunile Unite şi secretar al Consiliului Economic şi Social al ONU a făcut foarte mult pentru atingerea acestor obiective.

Dacă nu ai citit:  New Age (Noua Eră)  – Partea I


[1] Constance E. Cumbey,The Hidden Dangers of The Rainbow, The New Age Movement and Our Coming Age of Barbarism (Shreveport, luisana; Huntington House, inc., 1983), p. 44.

[2] Anul 1993

[3] H.G.Wells, The Open Conspiracy – Blueprints for a World Revolution, as quoted by Cumbey, op. Cit., p.123.

[4] Anul 1993

[5] Astăzi Harry Potter (n.a.)

[6] Astăzi Beletristică sau SF (n.a.)

[7] Skambras, Ulrich, Ubersunnliches, Die Fantasie-Welle und ihre Hintergrunde.

[8] A murit pe 20 septembrie 2010, cf.  http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Muller

NEW AGE (NOUA ERĂ)

Posted: August 2, 2011 in Conspirativ!

NEW AGE

(NOUA ERĂ)

 

mişcare ocultă îndreptată împotriva religiei creştine

(1993)

Vindecarea pentru lume ?

          New Age, un termen care a dat naştere la multe comentarii în ziare, reviste, programe de televiziune şi conferinţe. O nouă eră? Da, iată ce doreşte omenirea acum când lipsurile prezente sunt din ce în ce mai evidente.

          În decembrie 1986, circula o broşură cu titlul World Healing Meditation (Meditaţia care vindecă lumea). Vindecarea pentru lumea noastră bolnavă, este exacte ceea ce doreşte fiecare. Desigur, creştini fiind, ştim că vindecarea vine de la Dumnezeu care a creat lumea şi a mântuit-o prin Fiul Său, Iisus Hristos. Meditaţia pare să înceapă într-o manieră biblică:

„La început a fost Dumnezeu: La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul. Dumnezeu a spus: să fie lumină şi a fost lumină”.

Apoi continuă:

          „Acum este timpul pentru un nou început… Fie ca omenirea să se întoarcă la Dumnezeire… Vindecarea a avut loc, lumea s-a refăcut, sănătoasă. Acesta este începutul Păcii pe Pământ şi a bunei învoiri între toţi oamenii. Dragostea se revarsă din fiecare inimă, iertare domneşte în fiecare suflet şi toate inimile şi minţile sunt într-o perfectă înţelegere. S-a înfăptuit şi aşa ceva este”.

          Într-o scrisoare care însoţeşte această meditaţie s-au făcut afirmaţii de genul: „Ce oportunităţi uriaşe ni se deschid! Ce minunat este să fim uniţi cu toţii, să transmitem lumină, dragoste şi gânduri de pace în toată lumea – unuia şi tuturor, la tot ce există în Dumnezeu”. Comentând aceste afirmaţii, expeditorul a adăugat: „Rugaţi-vă cu noi ca spiritul lui Iisus Hristos să vină cu putere”.

Oare acesta este acel ceva prin care „spiritul lui Iisus Hristos va veni cu putere”?

          Parte a unui eveniment cunoscut ca Ziua de vindecare a lumii sau Clipa de cooperare a lumii, meditaţia a fost susţinută simultan de grupuri şi centre New Age, la amiaza zilei de 31 decembrie 1986 în toate colţurile lumii, pentru a întări „câmpul de forţă”. Printre alte lucruri meditatorul declară: „Eu sunt împreună creator cu Dumnezeu şi va veni un cer nou pe măsură ce Voia Bună a lui Dumnezeu este experimentată prin mine… În adevăr eu sunt Hristosul lui Dumnezeu… Eu sunt Lumina lumii, Singura Prezentă şi Putere din Univers răspunde… Eu văd salvarea planetei în faţa ochilor mei în timp ce credinţele false şi obiceiurile eronate sunt anihilate.

         Aceste puţine exemple de scriere New Age demonstrează clar concepţiile gnostico-panteiste cu care adepţii mişcării operează, în ciuda unui înveliş creştin.

O privire atentă asupra Mişcării New Age

           Spectrul Mişcării New Age este atât de larg încât în lucrarea de faţă nu sunt analizate decât doar câteva puncte esenţiale. O bună sursă de informaţii despre cadrul şi primejdiile Mişcării New Age este cartea scrisă de Contance Cumbey, The Hidden Dangers of the Rainbow (primejdiile ascunse ale curcubeului), la care mă voi referi în primul rând. În româneşte se poate consulta cartea scrisă de Bruno Wurtz, New Age.

Natura Mişcării New Age

           Mişcarea New Age se extinde cu repeziciune. În Germania are deja aproximativ 500.000 de membri[1] şi nenumăraţi simpatizanţi. Ruppert aproximează numărul organizaţiilor New Age, în SUA şi Canada, la peste 10.000. Zece mii de organizaţii care se consideră parte a acestei mişcări mondiale influenţează opinia publică cu demonstraţii, manifestări retorice şi publicaţii. Reţea mondială de mii de organizaţii care cooperează între ele, New Age are ca prim scop formarea unei „Noi Ordini Mondiale” marcată de conştiinţă de grup şi sinergie (acţiuni combinate). Acesta este secretul din spatele „unităţii în diversitate”.

        Observaţi asemănarea între imaginea de pe spatele monedei şi această imagine!

          La baza sistemului New Age este credinţa într-o „guvernare internă” a planetei noastre de către o ierarhie de spirite, „stăpâni ai înţelepciunii” care în realitate sunt nişte fiinţe demonice. Mişcarea New Age este o sinteză a religiilor orientale şi a vechilor „învăţături ale Misterelor”, o combinaţie de gnosticism şi spiritism bazată pe tehnici esoterice transmise prin entităţi demonice. Astfel se explică varietatea formelor de ocultism cum ar fi ghicirea, astrologia, hipnoza, fenomenul O.ZN., practicile yoga, mitologia, panteismul, credinţa în reincarnare şi vrăjitoria. Urmarea acestui fapt este că mult dorita „Nouă Ordine Mondială” nu are loc pentru Dumnezeul creştinilor ci în locul lui este întronat Lucifer. De fapt, forţa conducătoare din spatele acestei Mişcări New Age nu este altceva decât dorinţa lui Lucifer de a lua slava lui Dumnezeu.

VA URMA…

Vizualizaţi şi: Conspirativ

New Age – Partea a II a


[1] Anul 1993

Demascarea Industriei Muzicale

Posted: Ianuarie 6, 2011 in Conspirativ!

Iată adevărata faţă a muzicii:

Ciţi vă rog şi: Informează-te!

theindustryexposed

http://theindustryexposed.com/