Arhivă pentru Septembrie, 2012

      Am să vă spun cum… Pe o baltă, un brotăcel filează de departe o musculiţă. Musculiţa stă şi ea acolo, agăţată de un pai, mai să-şi ude aripile atât de mult, încât aproape nu mai poate ieşi din baltă. Broscoiul o filează bine. Undeva, o ţânţărică face patinaj acvatic: în stânga şi în dreapta… Un ţânţărel, topit de dragoste, se leagănă pe o frunză, cutremurat de frumuseţea ţânţăricii. La malul lacului, o floricică se usucă pentru că, în ciuda faptului că aproape balta, rădăcina sa nu-i suficient de lungă cât să preia apă şi să-i hrănească tubulatura florii.

      Din senin, pe când broasca se pregăteşte să înhaţe musca, o mică floare de liliac se desprinde din liliacul de pe malul lacului şi, lovind apa, creează o undă. Unda mişcă musculiţa din dreptul limbii hrăpăitoare a broaştei, o pune pe beţigaş, se scutură, şi musculiţa fuge. Ţânţărica, un pic deplasată din patinajul ei artistic, nimereşte direct în braţele ţânţărelului, şi pe loc se încheagă o prietenie… de vreo 24 de ore, cam atât ţine dragostea la ţânţari. Un val de apă loveşte ţărmul, încarcă cu apă rădăcinile, o ajută pe floare să se deschidă şi, dintr-o dată, un bondărel, care se blocase acolo, este izbăvit! Vedeţi ce simplă e viaţa? O singură floare, o simplă floare, purtată de o adiere de vânt, şi câte schimbări pe o baltă!

      Este necesară o clipă de atingere de Dumnezeu şi totul se poate schimba în viaţa noastră!


[1] Extras din Provocările străzii, preot Constantin Necula, Ed. Agnos, Sibiu, 2011, pg. 100.

Anunțuri