CUM SĂ TRECEM ÎMPREUNĂ PRAGUL CLASEI I

Posted: Ianuarie 4, 2012 in Diverse

CUM SĂ TRECEM ÎMPREUNĂ PRAGUL CLASEI I[1]

Motto: „Omul, ca să devină om, trebuie format” (J. A. Comenius)

Atunci când copilul merge pentru prima dată la şcoală, poate trăi emoţii dintre cele mai diverse, de aceea părinţii aflaţi în această situaţie trebuie să cunoască bine cu ce îl pot ajuta pe „boboc” pentru a-i face trecerea cât mai uşoară către noua viaţă de elev. Astfel, debutul acestei etape se caracterizează uneori printr-o stare de dezechilibru, generată de adaptarea copilului la mediul şcolar („şocul şcolarizării”). Chiar şi în situaţia în care şcoala nu este pentru el prima colectivitate şi a fost mai întâi la grădiniţă, cel mic poate suferi, deoarece mediul în care este primit e complet diferit de cel familial sau preşcolar, fiind creat pentru o muncă disciplinată, organizată, bazată mai mult pe învăţare şi mai puţin pe joc. Copilul se vede nevoit să treacă de la un mod de viaţă la altul. Trebuie să stea liniştit mai mult timp într-un loc, să asculte, să înţeleagă, să se concentreze, să răspundă la sarcinile date. Îşi dă seama că învăţătorul îşi distribuie atenţia, că nu poate să i-o acorde în totalitate numai lui.

De asemenea, mediul de lucru al elevului are o nouă topografie: încăperi noi, holuri largi, etc. Stabileşte noi relaţii, cunoaşte mulţi colegi (poate prea mulţi pentru capacitatea sa de absorbţie social-afectivă!).

Adaptarea la şcoală, la ocupaţiile şi relaţiile şcolare presupune o oarecare maturitate din partea copilului, care să-i insufle capacitatea de a se lipsi de activitatea îngustă din mediul familial şi de interesele imediate ale jocului, pentru a pătrunde într-un nou univers. Un elev adaptat din punct de vedere şcolar face faţă cerinţelor educative conform disponibilităţilor sale bio-psiho-sociale, în acird cu regulile pretinse de programa şcolară. Cu alte cuvinte, acesta şi-a însuşit cu succes rolul şi statutul de elev.

Este bine ca în fiecare zi părintele să face bilanţul activităţii de la şcoală şi să-l încurajeze pe copil. De exemplu, dacă a greşit, nu trebuie dezarmat, cum fac unii părinţi, prin formule de genul: „Eşti prost!”, „Nu ştii nimic!”, ci trebuie încurajat cu expresii precum: „Mâine o să scrii mai frumos!”, „Este bine, dar poţi şi mai bine!” sau prin discuţii de cum ar fi : „Ce ai făcut azi la şcoală?”, „Te-ai purtat frumos cu colegii?”, „Te-ai străduit să scrii frumos?”, „Ai reuşit?”, „Mâine va fi şi mai bine!”. În felul acesta, copilul va fi convins că ziua de mâine âi va aduce o reuşită.

Nu există familie care să nu se fi confruntat măcar o dată cu un comportament nedorit al copilului său. Odată cu vârsta, copiii îşi modifică reacţiile. Unii pot deveni mai docili, alţii mai încăpăţânaţi, alţii mai indiferenţi. Unii explorează mai mult, asumându-şi riscuri, alţii rămân rezervaţi, luându-şi mereu măsuri de precauţie. Unii persistă în efectuarea sarcinilor, în ciuda dificultăţilor întâmpinate, alţii renunţă uşor, au mereu nevoie de ajutor, încurajare. Atenţie! Când părintele insistă prea mult, copiii pot face adevărate crize, accese de furie („temper tantrum”). Ei încearcă, de fapt, să-şi exprime nevoia de independenţă („Nu vreau!”, „lasă-mă în pace!”). Atunci copilului îi este imposibil să gândească raţional; prin urmare, va reacţiona negativ la orice i-am spune. Cel mai înţelept este să-i oferim un răgaz pentru a se calma, să-l izolăm, să spunem că-l trimitem în camera lui. Experţii au stabilit că durata optimă pentru izolare nu trebuie să depăşească numărul de minute corespunzător vârstei (de pildă, pentru 7 ani – 7 minute). După ce s-a liniștit , putem comunica și rezolva problema.

Ne putem întreba: dacă și părintele și copilul sunt mânioși, cine ar trebui să cedeze primul? Specialiștii consideră că , cu cât este mai tânăr, omul are mai puține deprinderi în ceea ce privește controlul emoțiilor. Părintele, întotdeauna un model, este cel care se poate mobiliza mai bine (fără a-i fi neapărat mai ușor să facă asta) pentru a îndruma copilul către un comportament calm.

Uneori, deși copilul știe ce așteptări are părintele de la el, totuși nu vrea să asculte, refuză să facă un anumit lucru. Poate nu din răutate, cât din comoditate, neștiință, neînțelegere sau obișnuit fiind cu faptul ca alții să-i rezolve problemele. În acest caz, psihologii recomandă părinților să-l lase pe copil să suporte consecințele logice (dacă nu-i sunt dăunătoare sănătății acestuia) ale propriului comportament (cum ar fi: ”Nu ai respectat programul de lucru, nu poți pleca la joacă!”).

Părinții și copiii fac parte din generații diferite. Părinții, cu experiența lor de viață, sunt cei care, învățând mereu, își ajută copiii să ”crească frumos”. Ei sunt cei care trebuie să „dețină controlul”, lăsând copilului libertate, atât cât este necesar. Să-i disciplinim fără să-i rănim, să-i implicăm fără să-i epuizăm, să-i iubim fără să-i sufocăm!

 

Aspecte ale normalității copiilor de vârstă școlară mică

a)      Deprinderi cognitive:

–          relatează o poveste cu suficientă acurateţe;

–          numeşte numeralele de la 1-10 şi majoritatea literelor;

–          utilizează obiectele din jur cu scop şi discernământ;

–          creşte puterea de concentrare;

–          învaţă mereu de la adulţi;

–          când este interesat, poate ignora distracţia;

b)      Deprinderi de a avea grijă de sine:

–          se îmbracă singur;

–          îţi face singur toaleta zilnică;

–          trece strada în siguranţă;

c)      Deprinderi sociale:

–          îşi face prieteni;

–          lucrează independent 25 minute;

–          împarte cu ceilalţi spaţiul de joacă şi de lucru;

–          poate evita conflictele.

Maria Tănasă

Profesor gradul I (Suceava)

Citeşte şi: Fii Mamă!


[1] Extras din: Familia Ortodoxa, luna octombrie, nr. 10, an 2011

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s