Arhivă pentru August, 2011

Unde e neagonisire, acolo e şi iubire

Posted: August 31, 2011 in Fără categorie

CUVINTE DE-ALE BĂTRÂNILOR

Unde e neagonisire, acolo e şi iubire

Text

„Doi bătrâni locuiau în aceeaşi chilie de multă vreme, niciodată certându-se. Şi a zis unul dintre ei: Să ne certăm şi noi, frate, cum se ceartă cei din lume. Şi i-a răspuns celălalt: Dar cum ne vom certa ? Atunci primul a zis: Ia o cărămidă şi adu-o aici. Eu am să zic că este a mea, şi tu ai să zici că este a ta. Şi aşa o să înceapă cearta. Au pus deci o cărămidă între ei, şi cel dintâi a zis: Cărămida asta este a mea. Şi celălalt a zis şi el: ba nu, a mea este. Atunci cel dintâi a spus. A ta să fie! Şi nu s-au mai putut nicicum certa unul cu altul.”[1]

Comentariu de Jean-Claude Larchet

Dorinţa de a-ţi însuşi un lucru care, mai înainte, era al nimănui sau bun obştesc e o binecunoscută pricină de ceartă.

Jean-Jeacques Rousseau, într-un pasaj celebru din Discurs asupra originii şi cauzelor inegalităţii dinte oameni, o arată drept originea tuturor relelor din societatea omenească ale cărei imperfecţiuni le demască: „Primul om care, împrejmuind un loc, s-a încumetat să spună: <<Acesta e al meu!>>, şi a aflat nerozi care să-l creadă, a fost adevăratul întemeietor al societăţii civile. De câte nelegiuiri, de câte războaie, omoruri, nenorociri şi grozăvii ar fi scutit omenirea acela care, smulgând ţăruşii ori netezind săpătura, le-ar fi strigat oamenilor săi: <<Feriţi-vă să-l ascultaţi pe acest înşelător! Sunteţi pierduţi dacă uitaţi că roadele sunt ale tuturor şi că pământul nu-i al nimănui!>>”

Aceeaşi  dorinţă rea stă şi  la rădăcina certurilor dintre oameni; câte familii dezbinate din pricina moştenirilor, câţi soţi nu se judecă pentru împărţirea bunurilor, câţi vecini nu se luptă şi nu-şi mai vorbesc pentru o palmă de pământ… Şi toate aceste certuri duc la fapte, purtări şi simţăminte potrivnice iubirii: duşmănie, ură, ranchiună, insulte, bătăi… Pofta aceasta cea rea e strâns legată de două patimi pe care Părinţii le numără între cele de căpetenie: filarghia (sau avariţia) şi pleonexia (sau pofta de avuţie). Virtutea potrivnică lor, sădită prin trai creştinesc, e „sărăcia”, „neagonisirea”, dezlipirea inimii de bogăţii; că nu avutul e păcătos, ci alipirea de el şi pofta de mai mult. E o grea nevoinţă pentru omul căzut, care din fire ţine la ce are şi pururi caută să aibă şi mai mult, de dragul plăcerii şi de frica morţii. Căci a avea i se pare totuna cu a fi.

Cuvântul de mai sus din Pateric înfăţişează în chip viu şi cu mult duh că unde e neagonisire nu e ceartă, că seacă izvorul vrăjmăşiei, potrivnica iubirii şi ucigaşa ei. Sufletul neagonisitor e darnic şi pururi gata să împartă cu alţii din puţinul său, fiindcă nu se ştie pe sine stăpân peste ceva şi bogăţie lui nu-i trebuieşte; nevoia fratelui e pentru el mai mare ca nevoia lui.


[1] Apoftegma nr.352, în Apophtegmes des Peres du desert. Serie des Anonymes, Ed. Abaţiei Saint-Pierre-de-Solesmes, Solesmes, 1985, p. 121.

English Page

Posted: August 27, 2011 in Fără categorie

New article on English Page.

Responsibility, matter of being or having

The family model is enough relevant for validation of abilities and judgments related to responsibility assumption. Each family can develop different theoretical model of personal and interpersonal competence formation as an answer of social expectations. But this model should be not simply getting applied; it is only the frame of reference.  Read more

You may also read on same page Tears for the sins of others

NEW AGE

(NOUA ERĂ)

partea a II a

 

mişcare ocultă îndreptată împotriva religiei creştine

(1993)

Aspecte istorice ale Mişcării New Age.

Mişcarea New Age îşi are rădăcinile moderne în Societatea Teosofică fondată în 1875, în New York, de către Helene Petrova Blavatsky, de origine rusă.

Una dintre învăţăturile de bază ale acestei organizaţii este că toate religiile au „adevăruri comune” care transcend diferenţele posibile. Membrii ei cred în existenţa maeştrilor care sunt fie spirite, fie oameni mai evoluaţi decât „oamenii de rând”[1] – cu alte cuvinte persoane iluminate în mod special.

Una dintre figurile centrale care s-au evidenţiat în Societatea Teosofică este Alice Bailey (1880-1949), englezoaică, emigrată în America. Ea a pus bazele Mişcării New Age şi este considerată marea lor preoteasă. Ca şi medium spiritist, ea a primit mesaje de le aşa numitul maestru al înţelepciunii, tibetanul Djawal Khul. Aceste mesaje pe care ea le-a scris fiindu-i dictate de această fiinţă demonică, au fost publicate în numeroase cărţi. Aceste învăţături secrete care până în ziua de astăzi[2] sunt urmate cu minuţiozitate în cercurile New Age, constituie Planul Mişcării.

Ieşirea la lumină

În conformitate cu nişte instrucţiuni secrete Mişcarea trebuie ţinută departe de ochii publicului până în 1975 când putea să iasă la lumină şi să-şi anunţe chiar planul pentru NOUA ORDINE A LUMII. Începând din acest moment mass-media urma să fie folosită pentru răspândirea învăţăturilor Mişcării New Age şi aşteptării Hristosului Noii Ere. Acest lucru s-a şi întâmplat.

Una dintre tacticile iniţiale a fost câştigarea de mulţi simpatizanţi prin activităţi pacifiste, anti militare. Următorul pas a fost promovarea unei „critici sceptice şi destructive faţă de religie care susţin nemurirea omului”.[3]

Programele New Age şi-au croit drum în lumea afacerilor şi-n toate aspectele societăţii, incluzând comunitatea creştină. În spatele unor teme neprimejdioase cum ar fi alimentaţia sănătoasă şi ţinuta fizică, sunt de obicei incluse următoarele practici care nu sunt altceva decât diferitele tehnici oculte orientale: meditaţia, practici yoga, terapii de relaxare, hipnoză, vindecare psihică, vedenii şi gândire pozitivă. Ultimele două au la bază presupunerea că prin sugestii mintea poate crea şi realiza tot ce-şi propune. Gândirea pozitivă este adesea folosită în combinaţie cu versete biblice şi este considerată drept credinţă, în ciuda premizei nebiblice că „forţa primară” din fiecare persoană este bună.

Pe lângă această varietate de oferte, Mişcarea New Age se inspiră şi din alte surse. În educaţie şi counseling, de exemplu, metodele îşi au originea mai ales în antroposofia lui Rudolf Steiner.

Mişcarea New Age popularizează cu succes iar apoi foloseşte domeniu după domeniu, infiltrându-se astfel sistematic în societatea noastră.

Aşa este cazul, de pildă, cu educaţia holistică, cu meditaţiile şi instruirile psihice de toate nuanţele, cu medicina holistică, cu alimentaţia naturală, cu ecologia, incluzând protejarea mediului şi a drepturilor animalelor, cu campaniile de dezarmare, cu cursurile de management pentru liderii din industrie şi comerţ, cu proiectele pentru curmarea foametei şi multe alte domenii.

Cartea lui Marilyn Ferguson, The Aquarian Conspiracy (Conspiraţia lui Acvariu), a contribuit in mare măsură la cunoaşterea învăţăturii Mişcării New Age de către public. Ea poate fi considerată cartea de cult a Mişcării New Age. Lăsând ţara promisă a noii ere şi bucuriile „stărilor de conştiinţă”, modificare, cartea propagă Planul Mişcării New Age în întreaga lume.

Gândirea New Age este exprimată şi în lucrările fizicianului de origine austriacă, Fritjof Capra care acum[4] trăieşte în America, în special în cartea lui The Turning Point (Punctul de întoarcere), publicată în 1982.

Copiii şi adolescenţii au fost influenţaţi de ideile Mişcării New Age printr-o avalanşă de jocuri, filme, video, casete audio, cărţi atractive, literatură, jocuri de societate şi jucării. Şapte din cele mai cunoscute zece filme sunt clasate drept ficţiune. În fruntea listei se situează E.T., urmat apoi de Star Wars (Războiul Stelelor). Şaptezeci la sută din succesele în vânzări la casele de bilete au fost pentru filmele cu teme de ficţiune. Cărţile de ficţiune se vând ca pâinea caldă, editorii devenind milionari. Sute de titluri sunt deja pe piaţă cuprinzând aproape totdeauna forme de ocultism (cum ar fi comunicarea cu morţii, implorarea spiritelor, ghicirea, telepatia, levitaţia unor obiecte cu ajutorul puterii de concentrare), vrăjitorii şi magii.[5] Centurile magice, amuletele, săbiile magice au devenit parte din universul propriu tinerilor. Sub titlul „Ezoterice”,[6] standurile de cărţi ne oferă cărţi oculte care cuprind instrucţiuni detaliate cu privire la modul prin care se pot contacta forţele supranaturale. „Călătoriile prin alte tărâmuri pot fi experimentate” sub îndrumarea „centrelor Psihice” care au luat fiinţă în multe oraşe.[7]

Muzica, unul din mijloacele cele mai moderne de a influenţa masele, este utilizată de Mişcarea New Age pentru a-şi împlini scopul. După Alice Bailey, terapia prin muzică face parte din pregătirea pentru Noua Eră. Compusă special, cu sunetele ei „din afara acestei lumi”, ea a pătruns deja pe piaţa discurilor ca un nou stil, iar numărul admiratorilor ei creşte vertiginos.

Semnificative sunt şi relaţiile Mişcării New Age cu organizaţii internaţionale proeminente, cum ar fi ONU, UNESCO, Consiliul Mondial al Bisericilor, Clubul de la Roma, Fundaţia Rockefeller, Fundaţia Ford, Comisia Trilaterală, Grupul Bilderberg, francmasoneria şi mai presus de toţi iluminaţii. Obiectivele Mişcării New Age sunt promovate de personalităţi în posturi de conducere, de exemplu, Robert Muller[8] care în funcţia sa de Secretar General la Naţiunile Unite şi secretar al Consiliului Economic şi Social al ONU a făcut foarte mult pentru atingerea acestor obiective.

Dacă nu ai citit:  New Age (Noua Eră)  – Partea I


[1] Constance E. Cumbey,The Hidden Dangers of The Rainbow, The New Age Movement and Our Coming Age of Barbarism (Shreveport, luisana; Huntington House, inc., 1983), p. 44.

[2] Anul 1993

[3] H.G.Wells, The Open Conspiracy – Blueprints for a World Revolution, as quoted by Cumbey, op. Cit., p.123.

[4] Anul 1993

[5] Astăzi Harry Potter (n.a.)

[6] Astăzi Beletristică sau SF (n.a.)

[7] Skambras, Ulrich, Ubersunnliches, Die Fantasie-Welle und ihre Hintergrunde.

[8] A murit pe 20 septembrie 2010, cf.  http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Muller

NEW AGE (NOUA ERĂ)

Posted: August 2, 2011 in Conspirativ!

NEW AGE

(NOUA ERĂ)

 

mişcare ocultă îndreptată împotriva religiei creştine

(1993)

Vindecarea pentru lume ?

          New Age, un termen care a dat naştere la multe comentarii în ziare, reviste, programe de televiziune şi conferinţe. O nouă eră? Da, iată ce doreşte omenirea acum când lipsurile prezente sunt din ce în ce mai evidente.

          În decembrie 1986, circula o broşură cu titlul World Healing Meditation (Meditaţia care vindecă lumea). Vindecarea pentru lumea noastră bolnavă, este exacte ceea ce doreşte fiecare. Desigur, creştini fiind, ştim că vindecarea vine de la Dumnezeu care a creat lumea şi a mântuit-o prin Fiul Său, Iisus Hristos. Meditaţia pare să înceapă într-o manieră biblică:

„La început a fost Dumnezeu: La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul. Dumnezeu a spus: să fie lumină şi a fost lumină”.

Apoi continuă:

          „Acum este timpul pentru un nou început… Fie ca omenirea să se întoarcă la Dumnezeire… Vindecarea a avut loc, lumea s-a refăcut, sănătoasă. Acesta este începutul Păcii pe Pământ şi a bunei învoiri între toţi oamenii. Dragostea se revarsă din fiecare inimă, iertare domneşte în fiecare suflet şi toate inimile şi minţile sunt într-o perfectă înţelegere. S-a înfăptuit şi aşa ceva este”.

          Într-o scrisoare care însoţeşte această meditaţie s-au făcut afirmaţii de genul: „Ce oportunităţi uriaşe ni se deschid! Ce minunat este să fim uniţi cu toţii, să transmitem lumină, dragoste şi gânduri de pace în toată lumea – unuia şi tuturor, la tot ce există în Dumnezeu”. Comentând aceste afirmaţii, expeditorul a adăugat: „Rugaţi-vă cu noi ca spiritul lui Iisus Hristos să vină cu putere”.

Oare acesta este acel ceva prin care „spiritul lui Iisus Hristos va veni cu putere”?

          Parte a unui eveniment cunoscut ca Ziua de vindecare a lumii sau Clipa de cooperare a lumii, meditaţia a fost susţinută simultan de grupuri şi centre New Age, la amiaza zilei de 31 decembrie 1986 în toate colţurile lumii, pentru a întări „câmpul de forţă”. Printre alte lucruri meditatorul declară: „Eu sunt împreună creator cu Dumnezeu şi va veni un cer nou pe măsură ce Voia Bună a lui Dumnezeu este experimentată prin mine… În adevăr eu sunt Hristosul lui Dumnezeu… Eu sunt Lumina lumii, Singura Prezentă şi Putere din Univers răspunde… Eu văd salvarea planetei în faţa ochilor mei în timp ce credinţele false şi obiceiurile eronate sunt anihilate.

         Aceste puţine exemple de scriere New Age demonstrează clar concepţiile gnostico-panteiste cu care adepţii mişcării operează, în ciuda unui înveliş creştin.

O privire atentă asupra Mişcării New Age

           Spectrul Mişcării New Age este atât de larg încât în lucrarea de faţă nu sunt analizate decât doar câteva puncte esenţiale. O bună sursă de informaţii despre cadrul şi primejdiile Mişcării New Age este cartea scrisă de Contance Cumbey, The Hidden Dangers of the Rainbow (primejdiile ascunse ale curcubeului), la care mă voi referi în primul rând. În româneşte se poate consulta cartea scrisă de Bruno Wurtz, New Age.

Natura Mişcării New Age

           Mişcarea New Age se extinde cu repeziciune. În Germania are deja aproximativ 500.000 de membri[1] şi nenumăraţi simpatizanţi. Ruppert aproximează numărul organizaţiilor New Age, în SUA şi Canada, la peste 10.000. Zece mii de organizaţii care se consideră parte a acestei mişcări mondiale influenţează opinia publică cu demonstraţii, manifestări retorice şi publicaţii. Reţea mondială de mii de organizaţii care cooperează între ele, New Age are ca prim scop formarea unei „Noi Ordini Mondiale” marcată de conştiinţă de grup şi sinergie (acţiuni combinate). Acesta este secretul din spatele „unităţii în diversitate”.

        Observaţi asemănarea între imaginea de pe spatele monedei şi această imagine!

          La baza sistemului New Age este credinţa într-o „guvernare internă” a planetei noastre de către o ierarhie de spirite, „stăpâni ai înţelepciunii” care în realitate sunt nişte fiinţe demonice. Mişcarea New Age este o sinteză a religiilor orientale şi a vechilor „învăţături ale Misterelor”, o combinaţie de gnosticism şi spiritism bazată pe tehnici esoterice transmise prin entităţi demonice. Astfel se explică varietatea formelor de ocultism cum ar fi ghicirea, astrologia, hipnoza, fenomenul O.ZN., practicile yoga, mitologia, panteismul, credinţa în reincarnare şi vrăjitoria. Urmarea acestui fapt este că mult dorita „Nouă Ordine Mondială” nu are loc pentru Dumnezeul creştinilor ci în locul lui este întronat Lucifer. De fapt, forţa conducătoare din spatele acestei Mişcări New Age nu este altceva decât dorinţa lui Lucifer de a lua slava lui Dumnezeu.

VA URMA…

Vizualizaţi şi: Conspirativ

New Age – Partea a II a


[1] Anul 1993

Durerea şi bucuria noastră

Posted: August 2, 2011 in August

1 august

Durerea şi bucuria noastră[1]

Acum mă bucur de suferinţele  mele pentru voi,

şi-n trupul meu împlinesc lipsurile necazurilor

lui Hristos pentru trupul Său, adică Biserica.

(Coloseni 1, 24)

          Şi în noi, când ne aflăm în suferinţă, trebuie să domine bucuria şi iubirea. În suferinţă să uităm de sine, îndreptându-ne în primul rând către Dumnezeu cu rugăciune, apoi către fraţii noştri aflaţi în suferinţă, pentru a-i ajuta. Ce bucurie este ca, în suferinţă fiind, să putem oferi ajutor aproapelui şi prin aceasta să dobândim asemănare cu Hristos! Apostolul Pavel apropie suferinţele sale de cele ale lui Hristos şi suferă pentru ca semenii săi să aibă parte de bine. El îi scrie lui Timotei: „Făcând aceasta te vei mântui şi pe tine, şi pe cei ce te ascultă” (I Timotei 4, 16). Hristos a suferit, şi noi trebuie să suferim. Hristos a mântuit lumea cu suferinţele Sale, şi noi, aflându-ne în suferinţă, trebuie să facem bine oamenilor, să-i convingem să facă voia lui Dumnezeu.

Fără vorbe mari, fără discuţii, numai prin exemplul nostru, vom putea să le arătăm calea spre Domnul, iar viaţa noastră va deveni o predică vie. Fie ca toţi cei aflaţi în suferinţă, toţi cei ce plâng să se pătrundă întrutotul de iubirea lui Hristos, să se lepede de sine şi de poftele lor, pentru a se dărui aproapelui. Fie ca la umbra crucii, cea care ne arată calea spre viaţa veşnică, să se adune toţi credincioşii, ca să-L slăvească pe Tatăl ceresc! Prin necazurile şi bolile noastre să-l preaslăvim pe Domnul şi să nu cârtim! Să ne bucurăm întru Hristos! În numele credinţei şi iubirii vom putea depăşi orice suferinţă c u smerenie, în pace, împăcare, fără amărăciune şi fără revoltă, pentru că putem să prefacem orice suferinţă într-un mod de a-L slăvi pe Dumnezeu şi de a fi în folosul aproapelui. Va veni vremea când, în lumea de dincolo de mormânt, vom înţelege ce au însemnat suferinţele noastre şi îi vom mulţumi Domnului pentru ele: „Se seamănă întru necinste, învie întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, învie întru putere” (I Corinteni 15, 43).


[1] Extras din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului).

Viaţa ca-n filme

De la personajele de ficţiune,
la realitatea în care trăim

          Telenovele, poveşti romantice, filme ori romane despre eroi cu idealuri înalte, iată o paletă din oferta mediatică a zilelor noastre pe cere voi încerca să o abordez în acest material. Filme romantice, de familie, uneori chiar cu vădită orientare creştină, ori cărţi (pentru cine mai citeşte), filmele pentru tineret, difuzate de canalele tv, o revărsare de informaţie în care ni se pare că a alege ce e mai interesant, mai artistic, mai de calitate ori cu valenţe educative vs. ceea ce e pornografic, inutil, rău este ceea la e suntem invitaţi. Cristina Sturzu

 

Filmele romantice, „guri de fals oxigen”

Irina, de 27 ani, ne povesteşte: „Deşi am citit multe romane de dragoste în care erau promovate valori creştine (mi-au plăcut foarte mult cele ale lui Jane Austin), totuşi nu mai citesc. Prin perspectiva lor, ajunsesem să cred că aceste romane îmi pot oferi o imagine corectă a dragostei. Am fost dezamăgită să aflu că nu e chiar adevărat. Nu le mai citesc din acelaşi motiv. Mă conduc spre dezamăgire, spre stări de dezamăgire faţă de realitate. Dar cred că asta se datorează personalităţii mele. Multe femei ştiu să păstreze intactă linia între fantezie şi realitate. Aceste poveşti romantice desenează ceea ce visăm noi. Dar nu şi ceea ce obţinem. Nu spun că sunt rele, că nu ar trebui scrise. Dar că trebuie să fim atenţi la ceea ce seamănă ele în sufletul nostru”.

***

„Eu sunt preocupată mai ales de tendinţa femeilor de a romanţa lucrurile – spune Amalia, 40 ani. Creierul uman evaluează şi face comparaţii. Deşi <<ştim>> toate că nu  toţi bărbaţii se numesc Ben Martin (personajul principal din The <<Patriot>>), ne-ar plăcea ca şi soţul ori partenerul nostru să fie la fel de implicat, prezent în acţiune, să fie <<erou>> şi facem măcar o fină, fină comparaţie. Filmele acestea nu vorbesc niciodată despre şosetele ori filmele pe care eroul le lasă pe jos în loc să le pună în coşul de rufe murdare, de obiceiurile mai puţin plăcute pe care, ca orice om, le va fi având şi cu care soţia nu se poate obişnui. Nu vorbesc despre viaţa reală în comun, ci romanţează realitatea, trimiţând la o scăpare în îndulcirea cu visul <<hmmm…şi eu aş face aşa, şi el aşa, şi eu m-aş purta aşa>>”.

***

„Poveştile romantice promovate în filme şi telenovele par a fi scoase pentru evadare din realitatea greu suportabilă, surogate de viaţă ori guri de fals oxigen pe care cineva le ia pentru a-şi putea închipui o lume mai bună. Bărbaţii din aceste producţii nu sunt reali şi totuşi femeile caută unii care să se compare cu aceştia. Din punctul meu de vedere,sunt o minciună şi nu merită timp pierdut pentru urmărirea lor. Dacă ne-am uita la Hristos, am vedea că El e Cel care, într-adevăr, ne umple cu dragoste adevărată pentru soţul pe care îl avem lângă noi, în carne şi oase”, ne-a împărtăşit şi Corina, de 36 ani, opinia ei.

          Probabil că toată lumea ştie că femeile sunt mai înclinate spre a fi atrase de ficţiunea romantică şi de romanele de modă veche decât bărbaţii. Fiecare tânără a visat măcar o dată la cavalerul ei în armură strălucitoare, care trece peste obstacolele vieţii şi o salvează dintr-o conjunctură negativă, urmând să trăiască împreună, fericiţi până la adânci bătrâneţi, imagine pe care se bazează aceste filme. Eroul acestor poveşti este competent, încrezător, sănătos. Ori, dacă începe prin a fi erou negativ, ajunge – prin întâlnirea cu fata, ca urmare a dragostei faţă de ea – pozitiv, învaţă să fie blând, bun, atent, grijuliu şi urmează apoi aceeaşi linie de fericire până la adânci bătrâneţi.

Iluzie sau realitate?

Aceste poveşti romantice au rareori o continuare, iar atunci când există una, se leagă de alte personaje care devin principale şi cărora acestea din urmă le rămân ca fundal, modele, sprijin, exemplu de familii împlinite, cu copii, implicare etc. Viaţa de zi cu zi a eroilor care mai înainte fuseseră principali şi absolut deosebiţi, viaţa cu problemele şi încercările ei mai mult sau mai puţin „banale” nu mai prezintă interes.

Veţi spune că nu e nimic rău în toate acestea. E bine să avem modele, să ne dorim să ajungem buni. Dar oare chiar aşa este? Poveştile romantice sunt bazate pe iluzie. Pe iluzia că există nişte oameni „adevăraţi”, care au felul de a fi, trăsături, atitudini perfecte. Pe iluzia familiei perfecte, a atitudinii perfecte faţă de copii (ori când nu e perfectă, personajul învaţă s-o facă perfectă, în aşa fel încât se ajunge la acel happy-end). Ne fac să dorim a fi „cineva” – oameni cumsecade altminteri – în loc să căutăm a vedea cine suntem şi ce putem face cu ce suntem. Ori, ne strecoară subtil vinovăţia că „noi nu suntem aşa”.

Porţi spre realităţi închipuite

Poate că în unele producţii sunt promovate chiar valori creştine. Care ar fi problema acestora? Deşi greu de sesizat, un film frumos devine o problemă în momentul în care devine criteriu de comparaţie cu viaţa reală. Şi când vezi mai multe astfel de filme, deja se apropie de a fi un criteriu de filtrare a realităţii. Dacă citiţi o carte ori vizionaţi un film, este bine să vă puneţi întrebarea: „Ceea ce citesc/ văd acum mă duce spre recunoştinţă faţă de ceea ce este partenerul meu sau mă îndepărtează de realitatea lui?”; „Îmi vine să-l judec că nu este ca acela?”; „Îmi vine să spun: „uite, filmul ăsta ori replica aceasta ar trebui să îl/o vadă şi el, să înveţe cum să se comporte?”

Observaţi dacă, în loc să vă dea curaj să trăiţi propria realitate, nu vă duce cumva într-o realitate de vis, în care partenerul ar fi ca eroul principal din cutare poveste. Dacă nu vă aduce gânduri de evadare în închipuire, acolo unde partenerul nu mai e „el”, ci o marionetă care s-ar purta după cum vi se pare dumneavoastră dezirabil. (Cristina Sturzu)

Sursa: Ziarul Lumina, 27 iulie 2011.