Taina Cununiei şi viaţa conjugală după SFINTELE CANOANE

Posted: Iulie 8, 2011 in Diverse

TAINA CUNUNIEI ŞI VIAŢA CONJUGALĂ DUPĂ SFINTELE CANOANE

Sfânta Taină a Cununiei este lucrarea sfântă prin care se desăvârşeşte, prin har, înţelegerea dintre două persoane, prin care acestea încheie căsătoria. Căsătoria este cea mai veche instituţie de drept divin. A luat naştere când Dumnezeu a creat pe om bărbat şi femeie şi a hotărât să se căsătorească şi să se ajute reciproc. Din prima pereche de oameni pe care Dumnezeu i-a binecuvântat ¨Creşteţi şi va înmulţiţi…¨ (Facere I, 27-28; II, 18-26), s-a dezvoltat neamul omenesc. Prin unirea lor, Dumnezeu a instituit căsătoria sub forma monogamiei, că o legătură între bărbat şi femeie care durează toată viaţa, poligamia şi poliandria – forme denaturate ale căsătoriei – apărând ca urmare a corupţiei şi a păcatului. ¨Căsătoria în formă ei curăţă este o instituţie a naturii după voinţa lui Dumnezeu¨. Ea constituie baza familiei, a acelei uniri în cadrul căreia se nasc şi se cultivă cele mai nobile sentimente umane. Familia sta la baza societăţii şi, fără acest nucleu, un stat nu poate există. Prin căsătorie, omul se întregeşte, se întăreşte actul creaţiei.

Căsătoria prin natura ei este un act sfânt pe care creştinismul a întărit-o socotind-o instituţie de drept divin şi ridicând-o la rang de taină. (Efes. V, 21…).

Dreptul bisericesc se ocupă de tot ceea ce priveşte căsătoria şi sfinţirea vieţii conjugale.

Fiinţa căsătoriei

 

Conform dreptului roman, căsătoria se defineşte: ¨Nuptiae sunt conjuncţie  maris et feminae consortium omnie vitae, divini ac humani juris comunicaţio¨ (Căsătoria este legătura bărbatului şi a femeii prin însoţire pentru întreaga viaţă şi pentru a se împărtăşi reciproc din drepturile dumnezeieşti şi omeneşti.)

Din această definiţie, reies trei aspecte ale căsătoriei:

– Aspectul fizic – legătura conjugală

– Aspectul etic – unirea deplină şi inviolabila pentru toată viaţa (caracterul indisolubil al căsătoriei).

– Aspectul religios-juridic (se referă la deplină unire între problemele de credinţă şi drept).

Aceasta definiţie, care aparţine juristconsultului roman Herenius Modestinus din veacul al III-lea e.n., a fost însuşită şi de Biserică, fiind socotită cea mai bună deoarece în ea se accentuează monogamia şi indisolubilitatea.

Din punct de vedere creştin, Biserică a dat căsătoriei o însemnătate spirituală şi a rânduit-o că taina. Creştinismul considera unirea dintre bărbat şi femeie ca o unire spirituală. (Matei XIX, 5-6). Sf. Ap. Pavel o numeşte taina şi o compara cu legătura dintre Hristos şi Biserica.

Căsătoria nu e un simplu contract, ci o taină în care logodnă a două persoane de sex diferit, precum şi promisiunea reciprocă a împărţirii bucuriilor şi suferinţelor până la sfârşitul vieţii, obţine sfinţirea prin binecuvântarea Bisericii.

În legătură cu căsătoria, Biserică a stabilit o seamă de rânduieli, dintre care pe unele le-a luat din dreptul roman, iar pe altele le-a alcătuit Ea însăşi. Dintre acestea, ne interesează, în primul rând, cele cu caracterul juridic, prin care se reglementează mai întâi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cineva pentru încheierea căsătoriei. Pentru păstrarea sfinţeniei căsătoriei şi pentru ca să fie valabilă, se cer îndeplinite anumite condiţii fără de care căsătoria nu are temei legal.

1. consimţământul reciproc – acea declaraţie liberă dată într-o formă legală de către bărbat şi femeie.

2. vârsta prescrisă pentru căsătorie – cei doi contractanţi trebuie să fie majori. Atât dreptul roman, cât şi legislaţia bisericească, cer vârsta majoratului. Pentru scopul fizic şi moral al căsătoriei, s-a prescris şi vârsta peste care nu se mai poate încheia o căsătorie (60 de ani).

Atât legile civile cât şi cele bisericeşti, opresc căsătoria celor care nu au deplinătatea facultăţilor mintale.

În general condiţiile pe care trebuie să la îndeplinească toţi candidaţii la căsătorie pot fi împărţite în patru categorii, şi anume: religioase, morale, fizice şi sociale.

Între condiţiile religioase pot fi menţionate:

Credinţa ortodoxă, botezul valid, calitatea de membru al bisericii, să nu fie în legătură de rudenie, partea bărbătească să nu fie hirotonita şi nici hirotesia în treaptă de ipodiacon (can. 26 ap.; 6, VI ec.). „¨Fiindcă s-a zis de apostoleştile canoane: aducându-se cler din cei necăsătoriţi numai citeţii şi cântăreţii pot a se căsătorii, şi noi păzind acestea tot aşa îngăduim că de acum înainte, nici ipodiacon, diacon sau prezbiter să n-aibă voie a intra în legătură de căsătorie după hirotonie, iar de va îndrăzni să facă aceasta să se caterisească; însă de vă voi dintre cei ce intră în cler să se împreune cu familia după lege, prin căsătorie, să facă această înainte de hirotonia ipodiaconului, diaconului sau a prezbiterului” (can. 6, VI ec).

Niciuna din persoane să nu fi depus voturile monahale (can. 16, Ivec.).

Dinte condiţiile morale amintim:

să fie conştienţi, să fie în deplinătatea facultăţilor, să fie morali, persoanele cu care se căsătoresc candidaţii la preoţie să fie de condiţie morală ireproşabilă (can. 17, 18 ap., 44, 44, VI ec.).

Principalele condiţii fizice sunt:

să nu fie de acelaşi sex, ci una să fie parte bărbătească şi una femeiască;

să dispună de sănătate fizică; să aibă majoratul; să nu existe între ele legătură de înrudire fizică, adică de sânge sau de cuscrie, în astfel de grade în care Biserica nu le permite căsătoria.

Principalele condiţii sociale pe care trebuie  să le primească primitorii Sf. Taine a Cununiei sunt:

să fie cetăţeni ai statului în care vor să încheie căsătoria şi să aibă liberul exerciţiu al drepturilor civile; să încheie în prealabil căsătoria civilă şi să prezinte dovada acesteia.

Condiţiile enumerate ca fiind necesare pentru încheierea căsătoriei trebuie îndeplinite şi pentru a încheia logodnă, care este un act solemn de promisiune reciprocă a căsătoriei pe care şi-o fac cei ce se logodesc. Vechiul şi Noul testament considera logodnica drept femeie a logodnicului (Matei XVIII, 120). După canonul 98 Trulan, acela care se căsătorea cu logodnica altuia se pedepsea pentru adulter.

Lipsurile condiţiilor necesare pentru încheierea căsătoriei şi administrarea Sf. Taine a Cununiei pot fi definite că impedimente la căsătorie, putându-se vorbi astfel despre impedimente absolute şi impedimente relative.

Impedimente absolute

 

Dintre acestea, unele nu permit încheierea căsătoriei valabile, iar când aceasta s-a încheiat, se declară nulă; altele formează numai o piedică pentru contracararea căsătoriei. (Can. 48 ap., 77 şi 80 Sf. Vasile cel Mare, 3 Neocezareea. „Însă acela ce lasă femeia sa cea după lege împreună cu dansul şi aduce pe alta, după cum a hotărât Domnul se supune judecăţii preacurviei” (can 77 Sf. Vasile cel Mare).

Tot aici sunt incluse şi următoarele impedimente: gravitatea logodnicei, făgăduinţa castităţii (can. 27 ap., 14 IVec, 1 Neocezareea), contractarea unei căsătorii a unor soţi văduvi după căsătoria a III-a. Hotărârea este luată de Sinodul local de la Constantinopol sub Nicolae Misticul.

Din cea de-a doua grupă amintim: lipsa vârstei necesare, constrângerea şi frică, înşelăciunea, logodnă, condamnarea pentru o crimă, anul de doliu.

Impedimente relative

 

Acestea se referă la cele care se opun la contracararea căsătoriei între anumite persoane.

Unele din ele derivă din raportul de rudenie, altele din afară de acestea. Prin rudenie se înţelege relaţia care se stabileşte între două persoane prin descendenţa uneia de cealaltă, prin descendentă a doua dintr-o a treia persoană, prin legătura dintre două sau trei familii şi printr-un raport asemănător de rudenie.

Avem deci următoarele feluri de rudenie:

1. Rudenia de sânge,consângenitatea, are la baza actul naşterii.

2. Cuscria se naşte din legătura din două sau trei familii; se realizează prin căsătorie.

3. Rudenia spirituală creată prin năşia de la botez.

4. Cuscrie închipuită creată prin logodna.

5. Adopţia sau înfierea.

Rudenia de sânge

Având în vedere descendenţa lor din protopărinţi comuni după concepţia biblică, Adam şi Eva – prima pereche de oameni creată de Dumnezeu – , toţi oamenii sunt într-un grad de rudenie. Atât Statul, cât şi Biserică, au recunoscut acest raport până la o anumită limita.

Legislaţia deosebeşte rudenia după grade şi linii.

Consângenitatea în linie dreaptă este impediment ascendent şi descendent la infinit. Considerată ca impediment în legislaţia mozaică (Levitic XVIII, 7-10), că de altfel şi în cea greco-romana, acest impediment va fi preluat şi în legislaţia bisericească. În linie dreaptă, relaţiile sunt absolut interzise. In linie colaterala, după Dreptul bisericesc general, căsătoria este oprită până la gradul al VII-lea inclusiv. (can. 54 Sân. Trulan a interzis în gr. IV).

În cazul rudeniei cuscriei, distingem trei feluri: legitimă, închipuită şi ilegitima. Cuscria legitimă produce următoarele trei feluri de rudenie:

a. între soţ şi consângenii celuilalt soţ;

b. între consângenii unui soţ şi consângenii celuilalt soţ;

c. se realizează între trei familii prin două căsătorii succesive ale aceleiaşi persoane (sau mai multe).

În linie dreaptă de încuscrire căsătoriile sunt oprite ca şi la rudenia de sânge. În linie colaterala orice căsătorie este oprită până la gradul al V-lea. În gradul al VI-lea sau al VII-lea este oprită căsătoria când există pericolul amestecării de nume, adică dacă rudele mai în vârstă nu ocupă locul celor mai tinere şi invers.

În cazul cuscriei de gradul III este oprită căsătoria până în gradul III.

La rudenia spirituală gradul al III-lea formează limita impedimentului la căsătorie.

În cazul rudeniei închipuite, în doctrina canoanelor şi în practică Bisericii Ortodoxă, logodna fiind asimilată cununiei, gradele de rudenie operează ca şi cazul cuscriei. Totuşi, Biserică a restrâns impedimentele care decurg din logodna până la gradul al II-lea.

Rudenia adopţiunii se creează printr-un act juridic atunci când o persoană în vârstă înfiază o persoană tânără drept copil de suflet. Din această cauză Biserică a oscilat la fixarea impedimentului la căsătorie rezultat prin adopţie. În cele din urmă s-a fixat până la gradul al II-lea.

În situaţia când sunt îndeplinite condiţiile legale, căsătoria poate fi încheiată, după care urmează binecuvântarea Bisericii în cadrul Tainei Cununiei când se desăvârşeşte prin har înţelegerea dintre două persoane.

Aşadar, încheierea căsătoriei între creştini se desăvârşeşte prin administrarea Sfintei Taine a Cununiei.

În legătură cu săvârşitorul acestei Taine există o serie de norme canonice. Potrivit atât rânduielilor religioase, cât şi celor juridice ale Bisericii, săvârşitorii Sfintei Taine a Cununiei pot fi numai episcopul şi preotul, se înţelege, aceştia având hirotonia validă sau preoţia lucrătoare, adică nefiind puşi sub pedeapsa, care să-i oprească de la săvârşirea Sfintelor Taine.

O altă condiţie pentru săvârşitor este că el să fie prezent, adică de faţă cu persoanele cărora le administrează Sfânta Taină a Cununiei.

Nunta se desăvârşeşte public cu martori şi cu ceremonialul bisericesc prescris în Molitfelnic.

Locul este Biserica parohială. Nu se face în mănăstire. În cazuri excepţionale se pot face şi în afară de biserică. Can. 1 Laodiceea considera nulă căsătoria încheiată în secret.

Cât priveşte timpul, se săvârşeşte după Sf. Liturghie sau între Utrenie şi Liturghie.

Pentru valabilitatea unei nunţi e necesară prezenţa naşilor care dau mărturie de manifestarea voinţei libere şi a consimţământului celor care se căsătoresc.

În cap. 180, pentru nuni în scurta învăţătura despre nuntă, de la Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului este scris: „Se cuvine a ştii că nunii că primitori ai curăţiei şi ai unirii, fiind părinţi şi învăţători ai unirii într-un gând şi ai însoţirii trebuie să fie ortodocşi şi iubitori de Dumnezeu”.

Efectele căsătoriei

Căsătoria valabil încheiată creează drepturi şi îndatoriri pentru soţi.

Drepturile şi îndatoririle soţilor sunt indicate de scopul pentru care căsătoria a fost instituita de Dumnezeu. Acestea sunt prevăzute în legile civile şi bisericeşti şi fac în general obiectul Teologiei Morale, dar putem arunca o privire asupra lor şi din punct de vedere al Dreptului Bisericesc.

Drepturile şi îndatoririle reciproce sunt:

– îndeplinirea datoriei conjugale;

– credinţa conjugală;

– grija pentru copii.

Drepturile şi datoriile care privesc în parte pe soţi sunt:

– bărbatul după dreptul divin este capul familiei;

– femeia este după acelaşi drept tovarăşul nedespărţit al bărbatului.

Putem astfel spune că Taina Nunţii implica un consimţământ bilateral, un angajament al soţilor, care este, fireşte indispensabil validităţii cununiei.

Problemele de Drept bisericesc care se nasc ca şi cele nebisericeşti din convieţuire, au avut întotdeauna în vedere raportarea la un suport dogmatic, un temei scripturistic sau patristic, în funcţie de care s-a emis o normă, ce a devenit între timp lege, canon bisericesc.

„Taina Cununiei constă în integrarea cuplului în societatea euharistică, în comuniunea eclesială, în aceeaşi măsură în care este învelirea în duh de sfinţire a partenerilor care se iubesc şi care şi-au ales să-şi ducă viaţa împreună”.

Binecuvântarea Bisericii pe care o da preotul slujitor al Sf. Taine a Cununiei, nu este o simplă luare de act a înţelegerii părinţilor, ci este actul de rugăciune al comunităţii bisericeşti pentru cei doi care se însoţesc din iubire. Harul primit în Taina Cununiei îi ajută pe cei doi soţi să realizeze un spor al iubirii şi a creşterii tainice a unuia prin celălalt.

În încheiere putem concluziona că „Taina  nunţii are un caracter ecclesiologic, cu rădăcini în revelaţia primordială a Dumnezeului-Treime”.

Caracterul pierdut de Taină, este recăpătat prin Hristos. Acesta se restabileşte de la Hristos şi funcţionează ca atare numai în omul pereche – membrii ai Trupului Hristic. Această pereche, sfinţită de Biserica constituie „crearea unei celule a Bisericii, aşezată în serviciul întregii Biserici sub forma unui sacerdoţiu conjugal”.

Pr. Constantin BUGĂ,

Vicar Administrativ al Episcopiei Giurgiu

Citiţi vă rog şi : FII MAMĂ!

Arsenie Boca – Convieţuirea între soţi

Arhimandrit Serafim Alexiev – Dragostea

DIVORŢUL

NOTE

1.Nicodim Milaş, Dreptul bisericesc oriental, trad. După ediţia II germana de Dim. I. Cornilescu şi Vasile. S. Radu revăzuta de I. Mihalcescu, Bucureşti, Tipografia „Gutenberg”, 1915, p. 472.

2. Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, legislaţie şi administraţie bisericească, vol II, Ed. Institutului Biblic şi de misiune ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti 1990, o. 67-68.

3. Nicodim Milă, op. cât., p. 473.

4. Pidalion cu orânduire nouă şi tâlcuiri de Arhimandritul Zosim Tarala şi Ierom. Stavrofor Haralambie Popescu, Bucureşti, Institutul de arte grafice „Speranţa”, Bucureşti, 1992, ediţia care reproduce ed. din 1933.

5 Arh. Prof. Dr. Ioan N. Floca, op. cât., p.69.

6. Simeon, Arh. Tesalonicului Biblic şi de misiune ortodoxă, 1976, p. 68.

7. Anca Manolache, Sfânta Taină a Cununiei, în Glasul Bisericii, XL (1981), nr. 1-2, p. 118.

8. Ibidem, p.128.

9. P. Evdokimov, în La nouveaute de l´Espirit, de Placide Desseille, în colecţia „Spiritualite Orientale et Vie Monastique”, Begrolle, 1977, p. 219, la Anca Manolache, cpt. cât. pag. 129.

BIBLIOGRAFIE

1. Anca Manolache, drd., Sfânta Taină a Cununiei, în „Glasul Bisericii” XL (1981), nr.1-2, p. 104-129.

2. Floca N. Ioan, arhid., prof. Dr., Drept canonic ortodox, legislaţie şi administraţie bisericească, vol. II, Ed. institutului Biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti, 1990.

3. Milaş Nicodim, Dreptul bisericesc oriental, trad. după ediţia II germana de I. Cornilescu şi Vasile S. radu, revăzuta de I. Mihalcescu, Bucureşti, Tipografia „Gutenberg”, 1915.

4. Aghiasmatar, ed. a III-a, Bucureşti, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1976.

5. Canoanele Bisericii Ortodoxe însoţite de comentarii, vol. I, partea a II-a, (Canoanele sinoadelor ecumenice), trad. de Uros Covincici şi Dr. Nicolae Popovici, Arad, Tipografia Diecezană, 1931.

6. Pidalion cu orânduire nouă şi tâlcuiri de arhimandritul zosima Tarala şi Iconom Stavrofor Haralambie popescu, Bucureşti 1992, ed. reprodusă după că publicată la Institutului de Arte grafice „Speranţa”, Bucureşti, 1933.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s