Arhivă pentru Decembrie, 2010

E iarnă, e frig, e vremea colindelor. Zăpadă, globuri, cadouri.  Atmosferă de bucurie cu un colind frumos :).

Anunțuri

De curând am citit cea mai recentă carte scrisă de Savatie Baştovoi intitulată „Biserica şi şcoala în politica Rusiei de la Lenin la Kuraev”(cu subtitlul „Lecţie de religie pentru politicieni” – interesant nu?), o carte în care ni se aduc note lămuritoare legate de confruntarea pr. Baştovoi cu diaconul Andrei Kuraev de la Jurnal Tv. Interesul sporit al cititorilor români faţă de acest subiect l-a determinat pe părintele Savatie să scrie această carte, după cum afirmă chiar dânsul în introducere.

Pe lângă multe alte lucruri interesante, în această carte am găsit un fragment ce am considerat necesar să-l public. Sper să ne trezească la realitate şi să ne facă să conştientizăm valorile şi să profităm cât încă mai putem. Iată fragmentul:

„Spre deosebire de Rusia şi Republica Moldova, România este o ţară în care cărţile ortodoxe, reprezentând cele mai variate domenii, de la ascetica filocalică la tratatele de bizantinologie, antropologie, istorie, omiletică, liturgică şi aşa mai departe, umplu librăriile, aşa încât pentru România termenul de <<librărie laică>> este cumva impropriu.

Din acest punct de vedere România este cea mai senină ţară din lume, depăşind conflictul dintre laic şi sacru, o ţară de la care nu numai Rusia, ci şi întreaga Europă are ce învăţa în materie de toleranţă, dar şi de dragoste faţă de propria tradiţie religioasă şi culturală.”

Un aspect important care trebuie luat de asemenea în vedere: „Experienţa României în materie de ortodoxie ar putea fi transferată într-un timp foarte scurt în Moldova, dat fiind numărul mic al populaţiei ţării noastre, printr-un proiect guvernamental sau prin proiecte private, asigurând fondul necesar de carte ortodoxă în vederea instruirii viitorilor profesori de teologie, dar şi a tuturor celor interesaţi de studiul propriei credinţe şi al civilizaţiei milenare ortodoxe.

Acest demers, dacă se va înfăptui, nu trebuie văzut ca un prozelitism din partea Bisericii Ortodoxe, ci ca o reparare a unei nedreptăţi istorice săvârşită de către statul sovietic împotriva Bisericii Ortodoxe, când bibliotecile Academiei Teologice şi ale seminariilor au fost distruse, când mii de preoţi au fost ucişi sau marginalizaţi, iar bisericile au fost demolate sau transformate în depozite ţi cluburi.Doar aşa putem restabili echilibrul intelectual şi cultural pe care l-a stricat dictatura ateismului sovietic.”

„Diavolul este politic corect”

Posted: Decembrie 29, 2010 in Diverse

DIAVOLUL – POLITIC CORECT !

Romanul „Diavolul este politic corect” prezintă ceea ce eu consider o viziune a realităţii viitoare în cea mai mare parte plauzibilă luând în considerare evenimentele de care am avut, avem şi se zvoneşte că vom avea parte. (Iulian Andrei)

DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT constituie o proiecţie în viitor a unor legi, proiecte de legi sau afirmaţii ale unor politicieni şi formatori de opinie despre ceea ce ar dori ei să fie lumea. Falsele <<valori>> ale lumii moderne, precum avortul, distrugerea populaţiei – toate pe fondul unui ateism agresiv – îşi arată adevărata lor faţă într-un roman plin de cruzime şi candoare, care se citeşte mai uşor decât ai privi un film. ” postfaţa cărţii

Urme de lup…

Posted: Decembrie 28, 2010 in Istorioare şi pilde religioase

Urme de lup…[1]

UN DOMN DISCUTA CU UN ŢĂRAN:

–  Nu este drac! zicea domnul.

–  Ba este! răspundea ţăranul.

–  L-ai văzut?

–  Dar dumneata văzut-ai lup?

–  Ba.

–  Atunci de unde ştii că este lup?

–  I-am văzut urma chiar şi în iarna asta!…

–  Vezi dragă domnule? Răspunse ţăranul. Aşa am aflat şi eu că este drac, că i-am văzut urmele între oameni. Oriîncotro mă uit, eu văd urmele lupului-diavol (minciuna, făţărnicia, , zavistia, trufia, vicleşugul, etc. etc.) şi după asta ştiu şi cred că este drac. Diavolul este acela care îţi şopteşte dumitale şi altora să nu credeţi în el, ca să nu vedeţi isprăvile lui. Uită-te bine, dragă domnule, că-i plină lumea pe care lupul-diavol i-a mâncat aşa de rău, că numai hainele au rămas de ei şi de sufletul lor!


[1] Extract din 600 Istorioare religioase, de Iosif Trifa, ed. Oastea Domnului, 2007,  Sibiu.

National Geographic’s Photography Contest 2010

National Geographic is once again holding their annual Photo Contest, with the deadline for submissions coming up on November 30th. For the past eight weeks, they have been gathering and presenting galleries of submissions, encouraging readers to rate them as well. National Geographic was again kind enough to let me choose some of their entries from 2010 for display here on The Big Picture. Collected below are 47 images from the three categories of People, Places and Nature. Captions were written by the individual photographers. (47 photos total)
Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

1
Kanana Camp, Botswana. Pulling over by the side of the road to watch a grazing giraffe, we spotted an amber head lurking behind a small mound. A hungry lioness. Watching, waiting, camera to my eye, she eventually chose her moment and pounced just as the giraffe sensed danger. The lioness gave chase, but failed. Hungry, she lay down, invisible, in the grass not ten feet from us and waited again. (Photo and caption by Alex Tan)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

2

A supercell thunderstorm rolls across the Montana prairie at sunset. (Photo and caption by Sean Heavey)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

3

Salvation. Appreciate life to save the world. (Photo and caption by Hongsik Kim)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

4

The Great Pyramids. The people of Ancient Egypt believed that death on Earth was the start of a journey to the next world. The embalmed body of the King was entombed underneath or within the pyramid to protect it and allow his transformation and ascension to the afterlife. (Photo and caption by Jesus Oranday)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

5
The Music Of Love. This picture was taken in Tenganan Village, Bali (2010). Tenganan is the most famous Bali Aga (original Balinese) village and is located close to Candi Dasa in East Bali. A man was playing bamboo music to entertain a disabled child which is not his son, but he loves this child likes he loves his own son. (Photo and caption by Ario Wibisono)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

6
Liquid Planet. Another picture from the Liquid Vision Series, which shows a different point of view of waves. An angle that people are not used to seeing. (Photo and caption by Freddy Cerdeira)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

7

Brown bear, Buskin River, Kodiak Alaska. This bear had been fishing in the river on this morning. It climbed onto the bank and laid down in the grass. This photo was taken about an hour after sunrise just as the sun was starting to clear the trees. The temperature was near the dew point and steam was rising off its body. It didn’t seem at all concerned by the fishermen in the river or the photographer on the bank. (Photo and caption by James Haskins)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

8

Praying Mantis – Pseudocreobotra wahlbergii. This beautiful whalbergii evolved through two of its nymph-stages on the Barberton Daisy at left, surviving because of its bright color which blended so well with the flower. Towards the end of its growth into an adult, it became a little more adventurous (but not much more) as pictured here. Once it had shed the layer in this picture, it became a fully-fledged adult, and departed after about two weeks. Total stay in this tiny ecosystem was approximately six weeks. (Photo and caption by Fred Turck)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

9

A Wrinkle in Time. Beauty is in the eye of the beholder. (Photo and caption by Nikki Krecicki)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

10
Alone. I was up in the air in an helicopter, taking images for the community and suddenly I saw one tree surrounded by thousands of spruces and I got only one shot in this perfect light. (Photo and caption by Mats Almlöf)
Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

11
The archipelago of Fernando de Noronha, Brazil is considered a wildlife sanctuary, but today, even in this isolated archipelago dolphins are victims of the bad habits of consumption. (Photo and caption by João Vianna)
Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

12

Cosmic. Mother nature doing what she does best. (Photo and caption by Patrick John O’Doherty)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

13
The child in us. Traveling from Zhangmu (Nepal-Tibet border) to the Tibetan capital – Lhasa you can see road workers all along the Friendship Highway. The Chinese industrialization has affected Tibet a great deal. But despite the Chinese government’s attempts to settle Chinese population across the Tibetan Plateau, the Roof of the World still remains a place where only the Tibetans can survive its harsh climate conditions. A Tibetan boy holding the hand of his father who works on the road construction, Tibet. (Photo and caption by Sergi Barisashvili)
Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

14

The baboon in front was harassing one of the babies in the troop. This male facing the camera attacked him. The whole fight was over in a few seconds but it was loud and seemingly vicious. The rest of the troop was scrambling around trying to get out of their way. There is, needless to say, always a lot of drama going on in a baboon troop. (Photo and caption by Sharon Raoli)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

15
Unsafe Journey. A woman is riding between the railway carriages of a local train heading north from Dhaka, the capital of Bangladesh. Her luggage is tucked under the carriage in front of her. It is the month of Ramadan, a fast which culminates in Eid-ul-Fitr, a three-day celebration. Tens of thousands of people leave the city to go to their home village and celebrate with their families. Trains are packed and many who fail to get tickets before they sell out or can’t afford buying them at the black market ride on the roof of the train or, like this woman, finds a quiet spot between the carriages. (Photo and caption by Amy Helene Johansson)
Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

16

Lightning Strike NY Harbor. This shot was captured during a major electrical storm. There was little wind and no rain which allowed me to stay safely inside and shoot from an open window. This was the 82nd exposure out of 150 made that night. The camera was mounted on a tripod, exposures made with a cable release for 5 seconds at f10. Except for a some minor level adjustments and a square crop this was what came out of the camera. (Photo and caption by Jay Fine)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

17

Boise Sunrise. With the fog and morning light this looks like a place I’d love to be. If you look very closely, you can see a deer in a clearing in the center left area of the picture (small dot, head poking above bushes, see detail). (Photo and caption by Glen Hush)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

18
Yes it’s spring. Fishing on the end of the bridge. (Photo and caption by Stan Bouman)
Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

19
The Look. There are only 400 of these birds in existence. (Photo and caption by Rolf Skrypzak)
Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

20
Against the windstorm on Mont Blanc. My friend Laszlo Varkonyi is leading a group on Mont Blanc, he died on Everest this April in a fatal accident: a big serac fell down. (Photo and caption by Aniko Molnar)
Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com

21

Mystery Bug. This was on my clothesline. I have no idea what it is. I have used a macro lens as the insect was only an inch or so long. We live in the Northern Rivers district of New South Wales, Australia. The rainforest around our house sometimes brings forth intriguing creatures like this. I know it looks like a studio shot but it isn’t. The photograph was was taken in natural light. The background is a sheet that was serendipitously drying on the clothesline at the time. I have rotated the image to make the insect easier to examine. If anyone can tell me what it is I would be grateful. (Photo and caption by Stephen Hocking)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

22
Pure Elements. I drove my 4×4 over rivers to get a view of the Volcano eruption at „Fimmvorduhals” in Iceland. It was a full moon and strong winds gave me problems standing still outside the truck. I had my camera with me and zoom lens but no tripod, suddenly there was a magical moment, I was experiencing a display of nature rarely seen by man. I found my camera with the zoom lens, rushed out of the truck, trying to fight the strong wind. I pushed the camera on to the hood of the truck trying to stand still, holding my breath, I shot 30 frames, and only one shot was good. (Photo and caption by Olafur Ragnarsson)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

23
Bicycle Crash. Zestful BMX (Bicycle Moto-Cross) rider crashes after a failed attempt to grind the handrail. When in pain, even the ambitious, strong, extreme sports loving man looks like a simple, tired, vulnerable person. (Photo and caption by Karolis Milasevicius)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

24
The Serra da Leba Road near Lubango (Huíla, Angola). This is Serra da Leba, a landmark in Angola. A road built in the 70’s, it’s been in the country’s postcard images for decades, but all shots were taken by day. I wanted something different and tried a night shot. But it seemed impossible: pitch dark, foggy, altitude of 1,800m (5,000ft). I wanted no more than 60sec of exposure, max, to avoid digital noise. But a car takes a few minutes to climb or descend this section of the road. The fog was dense and blocking the view! Suddenly the fog cleared, a few cars went down, others went up, they met in the middle in under 60sec… Painting done! (Photo and caption by Kostadin Luchansky)

>
Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

25

A Llama stands at the crest of a hill as the sun sets behind it at Chavín de Huántar, Peru. (Photo and caption by John Palmer Gregg)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

26
Fallen Angel. A legionnaire from the French Foreign Legion’s 2REP (Foreign Parachute Regiment) sits in an armored personnel carrier en route to an operation near Badpash Kusa Kala, Afghanistan on June 16, 2010. (Photo and caption by Steven Greaves)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

27
Foot and Thistle, Mountain Gorilla of Rwanda. I was fortunate to visit the rare and endangered Mountain Gorillas in Rwanda, February of 2010. This young gorilla had fallen asleep with a thistle grasped in his foot. The thistle is one of their food sources. They learn to extract the pith from the spine-defended inedible stem. This particular gorilla demonstrates syndactyly of the third and fourth toes, a common congenital malformation also found in humans. (Photo and caption by Jim Edwards)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

28
Lightning Crashes. A lightning bolt strikes the antenna of The Center building in Central Hong Kong during a storm on September 13, 2009. (Photo and caption by Michael Siward)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

29

Oasis. (Photo and caption by Nam In Geun)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

30

Me’enit Boy, Southwestern Ethiopia. One of our neighborhood friends, Sintiyu, looking on. A rare opportunity to see him undistracted by the camera, and absorbed in his family. (Photo and caption by Stephen Murdoch)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

31
Moths to Light. Moths attracted to a light in front of my home. (Photo and caption by Steve Irvine)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

32

Surva, the International Festival of the Masquerade Games held in the town of Pernik, Bulgaria is the biggest event of this type not only in Bulgaria but on the Balkan Peninsula as well. It promotes variations of ancient Bulgarian customs that are still alive today. These are an important part of the Bulgarian folklore tradition and are meant to be performed by single men and women. With its competitive nature, the festival is not only a venue but also a contest for the living vessels of this tradition, namely the Kukeri and Survakari. (Photo and caption by Orlin Ognyanov)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

33

Ki Gompa. This picture was taken when I visited the Buddhist Monastery of Ki. Ki is a tiny village in the middle of the Himalayas, and next to it is Ki Gompa (Ki Monastery). I lived with the monks for about a week, and this picture reflects the peaceful, almost heavenly atmosphere that characterizes this place. The Monastery is almost 4,000 meters high, and I had to climb almost 500 meters more to get this panorama. This place is a touch of heaven. (Photo and caption by Natalia Luzuriaga)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

34
Haunting Glimpse. An encounter with an elusive Canada Lynx is said to be a rare privilege. I am honored to have had the opportunity to see a Lynx up close and personal. As I photographed this beautiful cat, I felt transfixed by its wild, untamed, haunting eyes. This is a once in a lifetime chance that I will cherish forever. (Photo and caption by Janet Chester)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

35
Suradita Village, West Java, Indonesia. Children playing with their roosters. Actually it was not a real cockfight because the roosters didn’t wear blades on their feet. Children like to play this game because they almost never have toys in their life. (Photo and caption by Ario Wibisono)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

36
Silhouetted against the headlights of their engine, Firemen attempt to put out a blaze caused by a gigantic natural gas line explosion near San Francisco in September of 2010. The fire destroyed 37 homes, and resulted in seven fatalities. (Photo and caption by Josh Edelson)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

37
Power of childhood. City: Lençois; Estate: Bahia; Country: Brazil. (Photo and caption by Rodrigo West de Magalhaes)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

38
North Atlantic seals enduring winter storm. It was already -1 and with a strong wind it was colder still, Had to position myself so as to shield the camera from the wind to keep the image sharp the snow was being blown horizontally away from me. (Photo and caption by Eric Garnett)
Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

39

Great Blue Heron with fish. The largest and most widespread heron in North America. When foraging, they stand silently along riverbanks, lake shores, or in wet meadows, waiting for prey to come by, which they then strike with their bills. (Photo and caption by Linh Dinh)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

40

A walk along the river bank. This photo was taken in Zhenyuan, Guizhou Province, China this summer. I was taking a walk along the river bank of Wuyang in the mist of a late afternoon shower. Refreshing smell after rain was mixed with the aroma from nearby food stands. In the distance, kids were playing and laughing. The tranquil and harmonious life of the local people reminds me of the joyful time I grew up in a similar small town in Southwest China. (Photo and caption by Fred Wang)

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

41
Heavy load. One morning in August, I was on my way to pick up the newspaper. Everything was moist and wet, and I spotted this little fly on a small white flower, just outside my bedroom window. Two hours after I shot this picture I went outside again, and the fly was still sitting on the same flower – still not able to fly. (Photo and caption by Audun Wigen)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

42
Table Mountain. I took this picture in June 2009 while I was just outside of Cape Town, South Africa. I was working at a kids camp and took a quick shot of the sun setting over Table Mountain as we were headed in for dinner. I was in such a rush to capture the sunset while trying to keep an eye on a bunch of kids on the playground that I didn’t even notice the boy in the right edge of my viewfinder. It wasn’t until I was back home in Tennessee that I discovered the huge impact of this picture. The duality of the not-quite-teenage boy and the 260-million-year-old mountain in the same shot absolutely amazed me. (Photo and caption by Quinn Ballard)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

43
Herring Gull with Guillemot Chick. Taken on the Farne Islands, Northumberland, UK, the herring gull circled around the guillemot colony three or four times before dropping in and picking up this chick with the guillemot colony watching. (Photo and caption by Ron McCombe)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

44
Pyramid mountain. Maelifellssandur volcanic dust desert in Iceland. (Photo and caption by Sukru Mehmet Omur)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

45
Giraffes at Savannah. Unusual perspective shot depicting two giraffes and a tree in Masai Mara, Kenya. (Photo and caption by Niko Saunio)

>

>

46
After the Crash. My dear friend, Laura, fell from the sky. The helicopter she was traveling in crashed into an open, dry field and burst info flames, killing three of the six passengers on board, including the pilot. Laura survived, but barely. She was burned, crushed, and near death. She broke 45 bones. She was pulled from the burning wreckage by her hair. To this day, she still cannot walk. While there wasn’t a part of her body that was unharmed, her spirit and determination to live a full, happy life remains stronger than ever. This image taken in a lush, green field is meant to signify her rebirth. (Photo and caption by Judy Starkman)

>

Visit Us @ www.MumbaiHunGama.com
>

47

Cloud and ship. Ukraine, Crimea, Black sea, view from Ai-Petri mountain. (Photo and caption by Yevgen Timashov)

Tricolorul Românesc

Posted: Decembrie 1, 2010 in Diverse

TRICOLORUL ROMÂNESC[1]

Tricolorul românesc este de origine străveche şi el simbolizează lupta de veacuri a poporului nostru pentru unitate naţională.

Reunirea pe drapel a celor trei culori – roşu, galben, albastru – s-a făcut în mod oficial în Ţara Românească, la14 octombrie 1834, cu aprobarea Înaltei Porţi, de către domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842). La cererea domnului muntean, sultanul a încuviinţat printr-un hatiserif înfăţişarea steagurilor pentru navele comerciale româneşti şi pentru unităţile oştirii pământene. Pentru corăbiile negustoreşti se prevedea „steag cu faţa galbenă şi roşie, având pe dânsul stele şi la mijloc pasăre albastră cu cap”, iar pentru armată, „steag cu faţă roşie, albastră şi galbenă, având şi acestea stele şi pasăre cu cap la mijloc”[2].

Drapelele cu care au fost înzestrate unităţile militare muntene în toamna anului 1834, primele din istoria armatei române moderne, erau aşadar tricolore, cu benzile dispuse orizontal, roşu deasupra, galben la mijloc şi albastru jos.  În centrul câmpului galben se afla o acvilă încoronată şi cruciată cu aur. În porunca dată oştirii cu prilejul înmânării lor solemne, între altele, domnitorul arată: „Oştirea românească dobândeşte iarăşi acel drept prin vechime şi primeşte steagurile sale cu feţe naţionale ”[3], lăsând să se înţeleagă originea istorică îndepărtată a celor trei culori şi semnificaţia lor de simbol naţional.

În timpul revoluţiei din 1848, Guvernul provizoriu din Ţara Românească, prin decretul nr. 1 din 14 iunie, a stabilit ca „drapelul ţării să aibă trei culori: albastru, galben şi roşu”[4]. O lună mai târziu, văzând că nu s-a înţeles cum trebuie făcute stindardele  naţionale, decret guvernamental nr. 252 din 13 iulie, preciza: „Stindardele vor di tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind”[5]. Într-o notă adresată în zilele revoluţiei lui Emin Paşa, reprezentantul Porţii otomane, Nicolae Golescu spunea:  „Culorile esfarfului nostru nu sunt de datină modernă. Noi le-am avut încă de mai înainte pe steagurile noaste”[6].Dar nu preciza de când anume.

Scos din folosinţă în toamna anului 1848, prin înăbuşirea revoluţiei, tricolorul va fi reintrodus ca drapel naţional la 1 septembrie 1863 de Alexandru Ioan Cuza. Culorile erau aşezate orizontal, în ordinea: roşu, galbe, albastru. El se va menţine în această formă până în anul 1867, când comisia heraldică, însuşindu-şi propunerea lui Nicolae Golescu, fostul paşoptist, ca drapelul naţional să fie întocmit cum a fost în 1848, a stabilit ca benzile să fie rânduite vertical, în ordinea albastru, galben, roşu, păstrată până astăzi.

Referindu-se la originea şi semnificaţia tricolorului românesc, în şedinţa Parlamentului din 26 martie 1867, Mihail Kogălniceanu arăta: „Drapelul tricolor cum este astăzi nu este drapelul Unirii Principatelor. El este mai înalt, este însuşi drapelul naţiunii române din toate ţările locuite de români”[7].

Aşadar, în epoca modernă s-a păstrat o tradiţie mai veche, din bătrâni a tricolorului şi a semnificaţiei lui de simbol naţional pentru toţi românii, pe care generaţia paşoptistă şi făuritorii Unirii Principatelor o cunoşteau. Dar care este izvorul de la care pornea această tradiţie ?

Istoricul german J. F. Neigebaur, într-o carte consacrată Transilvaniei, publicată la Braşov în 1851, afirma că cele trei culori ale drapelului românesc sunt o moştenire de pe vremea Daciei Traiane. Cel mai vechi document scris privitor la stema Daciei este Novella XI-a, dată la 14 aprilie 535 de împăratul Justinian (527-565) cu prilejul fixării teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din Justniana Prima care cuprindea alături de regiuni din Panonia Secunda şi părţi din fosta Dacie Traiana. Decretul imperial care stabilea însemnele acestor teritorii, descrie astfel stema Daciei Justiniane: „Din partea dreaptă, în prima diviziune scut roşu în mijlocul căruia sunt văzute tunuri,  însemnând Dacia de dincolo, în a doua diviziune scut ceresc cu semnele tribului burilor, ale căror două laturi sunt albe,iar mijlocul auriu”[8].

Scutul roşu, însemnând Dacia de dincolo, se referea la sudul şi centrul Moldovei, acea parte a Daciei Traiane pe care împăratul Justinian o considera posesiunea lui, cel puţin în principiu, dar care se găsea acum în afara teritoriului deţinut efectiv de romani. Precizarea Dacia de dincolo va avea în vedere tocmai poziţia geografică şi politică deosebită a acestei părţi a Daciei Traiane. Scutul ceresc (de culoarea cerului, adică albastru), cu însemnele tribului burilor, reprezenta acea parte a Daciei Traiane aflate încă sub stăpânirea efectivă a lui Justinian, respectiv Banatul şi Oltenia de azi, sau fosta Dacie Malvensis, locuită de buri, cel mai reprezentativ trib al dacilor, precum şi ozonă a Transilvaniei ce se întindea de-a lungul drumului comercial care ducea spre regiunile aurifere din Munţii Apuseni unde săpăturile arheologice au confirmat existenţa aşezărilor române până în secolul al VI-lea, adică fosta Dacie Porolissensis. Mijlocul auriu, respectiv câmpul galben dintre cele două scuturi roşu şi albastru, reprezenta fără îndoială Muntenia de astăzi, sau fosta Moesie inferioară.

Împăratul Justinian, urmărind refacerea Imperiului roman în vechile lui hotare, a cucerit Africa de nord-vest de la vandali, Italia de la ostrogoţi, sudul Spaniei de la vizigoţi, iar de la gepizi a luat teritoriile dintre Tisa şi Dunărea de Jos, întinzându-şi stăpânirea în Banat, Munţii Apuseni, Oltenia şi Muntenia. Imperiul roman de răsărit se considera, însă stăpân asupra întregii Dacii. Această pretenţie este exprimată prin prezenţa pe stema Daciei Justiniane a însemnelor tuturor provinciilor fostei Dacii Traiane, atât a celor de la sud, cât şi de la nord de Carpaţi.

Prin urmare, cele trei culori, roşu, la dreapta, galben, la mijloc şi albastru, la stânga din stema Daciei Justiniane, aşezate în ordinea şi poziţia steagului României de astăzi, sunt preluate de pe stema Daciei Traiane şi confirmă afirmaţia lui J.F. Neigebaur că tricolorul românesc este o moştenire de la începuturile primului mileniu, transmisă prin tradiţie străbună până în epoca modernă. Puternic legaţi de tradiţie, romanii au păstrat vechile culori ale Daciei Traiane, dar siliţi să trăiască timp îndelungat, pe de o parte şi de alta a Carpaţilor, despărţiţi în trei „ţări” – Moldova, Muntenia şi Transilvania – au făcut din câte o culoare un steag pentru fiecare ţară, dând astfel expresie continuităţii lor pe vatra străbună, iar din reunirea acestor culori pe acelaşi stindard, adică din tricolor, simbolul luptei pentru unitate naţională.

Steagul Moldovei, cu bourul pe o parte şi Sfântul Gheorghe ecvestru pe cealaltă parte, era de culoare roşie.  Întocmit de Bogdan I (1359-1365) la întemeierea ţării, el a fost păstrat în această formă de Ştefan cel Mare şi urmaşii săi la domnie până în epoca modernă. Steagul cel mare al Munteniei, care l-a însoţit pe Mircea cel Bătrân (1386-1418) pe câmpurile de bătălie,  moştenit de la Basarab cel Mare (1317-1352), avea fondul galben-auriu. Decolorat în galben-alburiu pe vremea lui Radu Şeban (1602-1611), fiind foarte vechi, el era privit de romanii munteni ca un odor sfânt. În Transilvania intrată de timpuriu sub stăpânire străină, stemele nobiliare acordate unor familii româneşti au în toate cazurile fondul de azur (culoarea cerului). Albastru-azur apare şi pe însemnele heraldice ale unor familii boiereşti din Muntenia şi Moldova care deţineau posesiuni în Transilvania.

Când la 1600, Mihai Viteazul (1593-1601) a înfăptuit ce dintâi unire a ţărilor române, refăcând vechea Dacie în forma românească, a contopit şi cele trei culori (roşu, galben, albastru) pe diplomele şi stemele acordate boierilor munteni şi moldoveni şi nobililor transilvăneni care i s-au alăturat. El a reînviat, astfel, tricolorul din epoca romană, conferindu-i valoare de simbol al unităţii naţionale.

Nesemnalat în primele decenii ale secolului al XVII-lea, tricolorul reapare într-o formă îngăduită de împrejurările vremii pe unele documente de la Matei Basarab (1632-1654), care au ataşat sigiliul ţării imprimat în ceară cu un şnur din fire de mătase împletit în trei culori (roşu, galben, albastru). Tricolorul este mai clar exprimat de steagul lui Şerban Cantacuzino (1674-1688), purtat sub zidurile Vienei asediată de turci în 1683, pe al cărui fond galben-auriu se vedea chipul Mântuitorului Hristos înveşmântat în haină de culoare roşu aprins şi mantie albastru-azur. Şi în stema lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), confecţionată după indicaţiile sale în 1695, este redat tricolorul sub forma unui scut albastru pe care se profilează un călăreţ cu pieptul roşu şi coiful şi sabia de culoare galbenă.

În secolul al XIX-lea, tricolorul apare pe steagul cel mare al revoluţiei lui Tudor Vladimirescu din 1821, strecurat subtil, dar vizibil în veşmintele albastru azur şi roşu-carmin ale Persoanelor Sfintei Treimi zugrăvită pe fondul galben-alburiu al flamurei, şi pe ciucurii dublu etajaţi, trei la număr, care împodobeau stindardul, împletiţi din fire de mătase tricoloră.

În Transilvania,  la marea adunare populară de la Blaj, din 15 mai 1848, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”. Era un steag mare, confecţionat cu o săptămână mai devreme şi declarat stindard naţional, pe care, potrivit tradiţiei, l-a folosit şi Avram Iancu.

Desfiinţat ca drapel naţional în Ţara Românească după înfrângerea revoluţiei paşoptiste, tricolorul este reintrodus de Barbu Dimitrie Ştirbei (1849-1856) pe steagurile oştirii muntene. El reapare şi în Munteni în perioada luptei pentru unire, pe cocardele şi banderolele purtate de unionişti.

Adaptat ca stindard al Principatelor Unite sub Alexandru Ioan Cuza, tricolorul este instituit drapelul de stat al României moderne prin constituţia din 1866 şi prin legile din 1867 şi 1872 pentru stabilirea armeriilor naţionale, având culorile redate vertical, în ordinea: albastru alături de hampa (lemnul steagului), galben la mijloc şi roşu la margine, flotând liber în aer, iar în centrul feţei din mijloc stema ţării[9], aşa cum este şi astăzi.

Tricolorul a însufleţit armata română pe câmpurile de bătălie ale războiului din 1877 pentru independenţa ţării şi a fluturat biruitor la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Peste o sută de mii de români s-au adunat atunci sub faldurile tricolorului pe câmpul lui Horea şi au aclamat îndelung făurirea statului naţional unitar român, prin unirea Transilvaniei cu ţara-mamă. În acea zi istorică, Alba Iulia era o pădure de steaguri tricolore şi răsuna de cântece naţionale: „Deşteaptă-te române”, „Trei culori”, „Pe-al nostru steag e scris unire”.

Aşadar, trei culori are drapelul naţional pentru că trei au fost ţările româneşti unite sub faldurile sale în 1600 şi 1918. Trei culori, trei ţări româneşti – o pecete unică pe răbojul vremii – unite pentru veşnicie pe acelaşi steag şi în aceeaşi patrie.

Gheorghe Vasilescu


[1] Extras din: Glasul Bisericii, Anul LXIII, nr. 1-4, ianuarie-aprilie 2004

[2] Buletinul, Gazeta oficială a Ţării Româneşti, nr. 34 din 14 octombrie 1834, p. 144.

[3] I. Popovici, Organizarea armatei române, vol. I, Roman, 1900, p. 95.

[4] Anul 1848 în Principatele Române, Tom. I, Bucureşti, 1902, p. 567.

[5] Idem, Tom. II, Bucureşti, 1902, p. 447.

[6] C. Cazanişteanu, Trei culori cunosc pe lume, în „Magazin Istoric”, nr. 8/1976, p.36.

[7] P.V.Năsturel, Steagul, Stema Română, Însemnele domneşti, trofee, Bucureşti, 1903, p. 71.

[8] Textul aflat în biblioteca Vaticanului a fost cercetat de Marius Bizerea şi publicat sub titlul Tricolorul românesc peste veacuri, în „Magazin Istoric”, nr. 9/1970, p. 50-51.

[9] Anton Velea, Steagurile României, în „Enciclopedia Română”, vol. I, Bucureşti, 1936, p.81