’Vraja mării’

Posted: August 7, 2010 in Articole Putere Ortodoxa

O vezi, îţi place, o vrei. Gândeşte-te bine înainte, să răspunzi  la întrebarea de ce o vrei. Intuiesc că de multe ori îţi spui: doar pentru o noapte, o aventură doar. Că la câte sunt, uită-te şi tu, „o mulţime de femei”[1] şi te gândeşti la fiecare în parte, azi la una, mâine la alta, că doar eşti tânăr.

Şi gândind deja motivul pentru care o vrei, te decizi s-o abordezi.

-„Bună, bună….au picat cumva pe pământ îngerii ? că semeni izbitor de mult cu unii dintre aceştia.  Nu crezi c-ar fi mai bine să-mi povesteşti la o cafea, puţin din ’raiul’ tău ?”…şi gata fata.

O duci acasă, că nu eşti un oarecare să stai atâta timp la ’vrăjeală’, pentru ce..? Hai, fii bărbat şi poartă-te ’cum trebuie’,’bărbăteşte’ cu o femeie …că doar ce-i, …e o femeie ! Ai terminat treaba şi te întorci la ale tale (săraca fată nu ştie că asta a fost tot şi crede c-a dat de Făt-Frumos) .

-„Băi frate ce-am vrăjit-o pe una…. proastă rău, i-am zis că am casă pe nu ştiu unde, că trebuie să plec în străinătate şi faze d-astea….numai porcării”

-„Şi ?? ai făcut ceva cu ea ?”

-„Cum frate, da’ ce eram prost să nu fac ?!?”

Varianta 2:

R.: -„Mi-am luat femeie… Da, e drăguţă tipa, fată de casă ..suntem făcuţi unul pentru celălalt. Vreau s-o iau de nevastă …păi nu ? Gata cu burlăceala, m-am făcut băiat cuminte.”

N.: -„Şi cum ai cunoscut-o?”

R.: -„Ne-a făcut cineva cunoştinţă la un bairam şi ştii tu apoi, am luat-o deoparte, am stat de vorbă. I-am zis că-mi place, ea mi-a mărturisit la fel…. Lucrurile au mers bine, ne întâlneam pe la discotecă, ba la un biliard…. am stat de vorbă, ne-am cunoscut mai bine, a fost pe la mine, eu pe la ea şi am început să ne iubim(de mai multe ori pe seară). Acum avem 3 ani împreună şi cred că e vremea să ne căsătorim că de ..tre’ să fim şi noi în rândul lumii.”

N.: – „A, păi …o duci bine înseamnă.”

De cele mai multe ori, femeia este tratată ca fiind un obiect ce produce plăcere, sau cea care se îngrijeşte de casă, (etc.), deci trebuie achiziţionată.

Varianta 3:

E rândul ei acum:

I.: -„Bună…ce faci? Ioana mă numesc. ”

B.: -„Hai nu mă-nnebuni ! Şi cum de nu te-am văzut până acum?”

I.: -„Am stat ascunsă….”

B.: -„Eu tocmai mergeam în oraş, n-ai vrea să vii cu mine, să ne cunoaştem şi noi ?”

I.:-„Pffff…..ai maşină? Că sunt tare obosită şi nu sunt obişnuită să merg pe jos :p”

B.: -„Auzi măi, da’ tare fiţoasă mai eşti…”

I.:-„Atunci du-te frate singur şi lasă-mă că am destule treburi”

B.: -„…hai că poate luăm taxiul”

Varianta cea mai grea

A.(femeie):-„Bună..ce faci?”

G.: -„Bine măăi… Tu ce faci?”

A.: -„Ce să fac….am ieşit şi eu pe afară..”

G.: -„Măi dar… tu ieşi numai ziua ? nu te-am văzut să ieşi şi tu seara, când ne strângem mai mulţi.”

A.: -„Eeee…nu! La ora aceea este prea târziu pentru o  fată să iasă afară. Părinţii aşa m-au învăţat, să nu ies seara târziu, să nu umblu cu derbedei, să fiu fată cuminte ;;) .”

G.: -„Vaaii….dar cum? Eu nu sunt derbedeu, te rog să ai încredere ! Îţi pot dovedi în seara aceasta dacă vii la club..”

A.: -„Nu …nu! Nu am ce căuta acolo, ştii.. eu nu prea am ieşit cu băieţi până acum.”

G.: -„Haii… venim foarte repede, mergem cu maşina mea personală.”

A.: -„…Nu ştiu ce să zic, mă mai gândesc.”

……………………………………………………..

T.: -„Ia zi măh.. ce ai făcut aseară ?”

B.: -„Ce să fac frate, am cunoscut o tipă, da să vezi fază tare. Tipa se dădea fată cuminte şi eu am crezut-o, da’ când colooo…. să vezi ce făcea după o sticlă de vin şi câtă şcoală avea !! ”

T.: -„Şi ..??”

B.: -„Am adus-o şi la mine….acasă”

T.: – Bravo mă …eşti tare !

Astăzi, comunicarea între un băiat şi o fată, a devenit un lucru de o importanţă neînsemnată pentru tineri. Comunicarea de început, valorificată, este esenţială. Ei nu mai pun preţ decât pe plăcere şi uită de bucuria prezenţei femeii ca venind în ajutorul bărbatului(şi invers), pentru că „nu este bine ca omul să fie singur[2]

Sunt destule moduri în care băieţii abordează o fată şi acest lucru dovedeşte ce vrea de la ea. De multe ori, fetele cad pradă unor ’masculi’ fără caracter, fără personalitate, ajungând astfel să sufere. Este mai bine dacă ajung în situaţia aceasta,doar să sufere(nefiind legaţi de Taina Cununiei), pentru că ar fi mai rău dacă ar rămâne cu o astfel de persoană şi ar face greşeala de a se căsători. De ce ? Pentru că vor fi un nou caz social în care femeile sunt maltratate, apar divorţuri şi căsnicii nefericite sau le-aş spune sumbre; deci vieţi distruse.

Trecând printr-un astfel de moment(de suferinţă), fata devine mai rece faţă de băieţi şi începe să se şi poarte astfel faţă de ei. Ori îşi bate joc de ei, ori iese cu oricine are ocazia şi face ce vrea. Apoi băieţii încep a spune despre fete că sunt aşa şi pe dincolo, că nu mai găseşti ’fată cuminte şi devreme acasă’

Şi uite astfel, din cauza dezamăgirilor, a greşitei abordări şi purtări ale bărbaţilor, tot mai multe femei ajung „femei uşoare. Cei ce nu privesc dragostea ca pe un dar al lui Dumnezeu, ajung să o folosească şi să o interpreteze greşit. Astfel apar aceste conflicte, (să le zic aşa) între băieţi şi fete. Băieţii spun că toate fetele sunt ’aşa’, fetele spun despre băieţi că sunt ’toţi la fel’ şi niciodată nu sunt fericiţi. O perspectivă creştină[3] este cea care ne ajută şi ne scoate din cursa în care singuri cădem. În învăţăturile Bisericii se găsesc nenumărate predici folositoare legate de femeie, bărbat, si în general viaţa de cuplu, căsnicie, etc. Vom vedea acolo cât de minunată este viaţa de familie trăită într-un mod creştin. Cât de minunat este să ai o fată sau, un băiat alături. Ce frumoasă este dragostea şi ce bine este când ştii că ai pe cineva aproape de tine, care te sprijină, te ajută …îţi vrea binele şi te iubeşte, te iubeşte foarte mult. Pentru unii poate sunt poveşti cele ce am spus în idea precedentă. Şi chiar sunt poveşti (pentru ei, căci realitatea este contrară) …deoarece, încrezându-se în forţele proprii uită că ceea ce la oameni este cu neputinţă, la Dumnezeu este cu putinţă. Dumnezeu ne vrea binele şi de aceea se bucură când noi suntem fericiţi. Dar atunci când noi nu credem ceea ce El ne învaţă şi nu respectăm acele norme lăsate de El pentru a ne putea feri de rău, ajungem la cele spuse la începutul acestei scrieri: nefericire, depresie, mari dezamăgiri, ură, neîncredere, parşivitate, minciuni etc.

Aşadar, atunci când cauţi pe cineva, încearcă să vezi persoana aceea ca fiind cea care îţi va fi alături pe tot parcursul vieţii. De ce ? – este o întrebare banală ! Eşti tânăr/ă, desigur şi nu îţi cere nimeni să te căsătoreşti cu prima persoană care-ţi iese în cale, dar tu VREI SĂ FII FERICIT ! Şi nu mă întreba de unde ştiu, pentru  că toţi doresc asta, indiferent de cum o percepe fiecare. Din moment ce vrei să ai alături o persoană(de gen opus) înseamnă că o placi şi plăcându-ţi, te face fericit atunci când sentimentele sunt reciproce. Oare nu vrei să fii fericit alături de ea ? Doar de-asta ai ales-o, ca s-o iubeşti. Şi astfel sunteţi împreună şi veţi fi împreună – la asta mă refer când spun, încearcă să vezi persoana aceea ca fiind cea care îţi va fi alături pe tot parcursul vieţii. Dar dacă nu încerci să vezi astfel lucrurile, se va întâmpla după o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp să vă despărţiţi, din cauza unei conjuncturi sau din cauza alegerii voastre; Dumnezeu vă ajută numai dacă vreţi şi faceţi ce este bineplăcut Lui. Când Îl ai pe Dumnezeu în faţă …ce bine e !! Ştii că El vede tot şi dacă nu simţi că intervine,dacă lucrurile  nu merg bine între voi, înseamnă că e voia Lui şi nu trebuie să-I stai împotrivă, aşa este cel mai bine pentru tine.

Iată deci tu, fată sau băiat – vrei să ai pe cineva lângă tine[4] ? sau încă te mai prosteşti ca un copil ? măcinându-te sufleteşte ? „Poartă-te frumos cu ea[5]” –aceasta este cheia- şi vei vedea că lucrurile nu sunt chiar aşa cum le vedem noi tinerii la ceilalţi. Nu trebuie să aşteptăm ca ceilalţi să se schimbe, ci schimbarea să vină din noi, pentru ca noi fiind schimbaţi, să încercăm să-i ajutăm şi pe ceilalţi.

„Cine se deschide mie atât de mult, ca cel care mă iubeşte ? Şi cui mă deschid eu atât de mult ca celui pe care îl iubesc? Între cei ce se iubesc există o comunicare, se dăruieşte unul altuia, nu mai este închis fiecare în el însuşi.[6] Şi astfel ’vraja mării’ reprezintă ’incantaţia’ greşită, folosită de cei goi sufleteşte ce  nu au dragoste.  Abordarea greşită şi atitudinea necreştinească cu care tinerii defilează, marchează negativ persoana cealaltă şi  îi schimbă comportamentul. Ce folos dacă, îndoctrinaţi fiind de mass-media,  vedem persoana de sex opus ca pe o vampă sau ca pe un bibelou ce trebuie achiziţionat, atâta timp cât nu îi dăm valoarea cuvenită sau o lăsăm uitată într-un raft ? Să lăsăm orgoliul deoparte şi să arătăm ceea ce simţim celui alăturat nouă. Să nu uităm de romantismul iubirii ce trebuie să ardă între doi tineri. Să nu lăsăm uitării declaraţiile de dragoste pline de valori sentimentale. Vorbele fără scrupule şi ieşite din mândria superiorităţii, ne aseamănă cu făpturile ce se tăvălesc în noroi.

Să fim noi înşine indiferent de riscuri. Să spunem ce simţim indiferent de temeri. Să facem faptele frumoase pe care ni le dictează conştiinţa, chiar dacă nu avem curajul. Încurajarea ne-o dă Mântuitorul atunci când, fără reţinere şi arătându-ne cât de firesc este, adresează întrebarea: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti ?[7]”. Răspunsul vine alături de aceeaşi lipsă de reţinere şi cu acelaşi ton firesc, spunând: „Da Doamne, Tu ştii că Te iubesc![8]

Vizitaţi de asemenea:
Suflet de copil
Fii Mamă


[1]„…mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe şi, desfătarea fiilor oamenilor -o mulţime de femei[…]iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt”(Ecc. 2; 8, 11)

[2]Fac. 2 ; 18

[3] Pentru că „nu poţi iubi autentic pe om fără să-L iubeşti pe Dumnezeu. Să vedem ce anume iubim în om dacă nu simţim în el chipul lui Dumnezeu. Pe ce se sprijină această iubire ? Ea devine atunci o formă de egoism nemăsurat, în care fiecare om devine simplul detaliu al eului meu: nu iubesc în el decât ceea ce îmi seamănă, ceea ce mă îmbogăţeşte, ceea ce mă luminează, mă distrează sau mă face să mă bucur. Dacă nu e aşa, şi dacă doresc să arăt o iubire dezinteresată, dar mereu areligioasă, această iubire va părăsi invariabil o fiinţă concretă de carne şi sânge pentru a se aplica unui om abstract, umanităţii, unei idei de om; şi se va încheia cu siguranţă prin sacrificarea individului concret pe altarul acestei idei abstracte, a cauzei comune, a raiului pe pământ etc.”(Iubirea nebună de aproapele, viaţa şi învăţăturile maicii Maria Skobţova, Ed. Deisis,2008, pg.143)

[4] Şi când spun cineva lângă tine, mă refer la multe, pentru că înseamnă multe. Nu doar o prezenţă fizică ci şi spirituală. A avea pe cineva alături înseamnă IUBIRE, încredere, sprijin, respect, înţelegere, lucruri ce dau armonia unei relaţii. „Asta e singura noastră bucurie, relaţia între persoane. Nu lucrurile ne dau bucurie, ci celălalt om. Mai ales când mă înţeleg cu el; el îmi dă bucurie, eu îi dau bucurie lui. Să ne facem această bucurie care este una cu unitatea noastră interpersonală”(pr. Dumitru Stăniloae).

[5] Frumoasa piesă a lui Alexandru Andrieş.

[6] Părintele Dumitru Stăniloae, cuvânt dintr-o conferinţă.

[7] In. 21; 16

[8] Idem

Anunțuri
Comentarii
  1. Flori spune:

    Foarte frumos spus! Toti stim teorie…..mai greu e cu practica. Foarte greu sa intalnesti pe acel cineva.

  2. maria paula spune:

    Mare lucru ar fi sa realizam ca persoana de langa noi si pentru noi , cu care am sta o viata, e un mare dar de la Dumnezeu si o prezenta spirituala, nu numai materiala…dar oare realizam…?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s